Proiectii de documentare

Saptamanal, in fiecare joi in Mojo [asta e in Iasi, pe Cuza Voda] se organizeaza proiectii de filme documentare pe diverse teme, urmate apoi de dezbateri.

Saptamana aceasta (Joi, 24 iunie), incepand cu ora 20.30 vei putea viziona documentarul Super size me.

In imagine: un poster pentru filmul Super Size Me. Wallpaper preluat de aici.

Dupa cum probabil ti-ai dat seama, documentarul analizeaza si critica industria fast-food-ului. Filmul urmareste viata unui tip obisnuit care mananca timp de 30 de zile doar mancare de tip fast food de la McDonalds [interesant, nu-i asa!]. Ca sa vezi ce se intampla cu el si cu sanatatea sa [greu de intuit…] dupa o luna, vino joi la proiectie!

Mai jos ai poti viziona trailer-ul pentru Super Size Me.

Anunțuri

Despre fericire

In imagine: Un citat depre fericire, de Henry David Thoreau. Imagine preluata de aici

“Happiness is like a butterfly: the more you chase it, the more it will elude you, but if you turn your attention to other things, it will come and sit softly on your shoulder…”

„Fericirea e ca un fluture: cu cat il urmaresti mai mult cu atat te va evita mai mult, dar daca iti indrepti atentia spre alte lucruri, va veni si se va aseza usor pe umarul tau…”

Chestionar

O alta leapsa tip chestionar, primita de la radugo. Ca de fiecare data,  leapsa merge la toate persoanele din blogroll care au chef/timp/whatever sa o faca [Vei primi link daca te oferi!].

As always: armaciudi

1) Ce îţi propui pentru 2010?
Sa ajung sanatos in 2011!

2) În 2010 îţi doreşti să ajungi undeva?
Trecand peste faptul ca vreau sa ajung in 2011 [a se observa ca am planuri mari pentru 2011!], vreau sa fac si o calatorie prin tarile calde.

3) Cel mai mare eşec pe 2009?
Hmm… prea personal pentru a ma confesa aici si acum. [ Ceva de genu „-please insert name here- I fucking hate you!”]

4) Când erai mic toată lumea te intreba „ce vrei să te faci când vei fi mare“; tu ce răspundeai?
Pompier. O meserie pe care si acum o consider ca fiind nobila [conotatie pozitiva]

5) Dacă un înger vine şi îţi spune că mai ai de trăit fix un an, ce faci?
L-as intreba daca „oferta” ramane valabila in cazul in care ma declar ateu!

6) Dacă câştigi la loto 10 mils de euro, ce faci cu banii? [10 mils Huh?! Presupun ca 10 mils-uri ar insemna 10 milioane ]
As dona o parte din bani [cliseu] si m-as muta in Australia [unde mi-as face o ferma de canguri si as trai adanc pana la adanci batraneti]

7) Ce ai vrea să scrie pe piatra ta funerară?
[Aici odihneste Link, vestit fermier de canguri? Nah…] Visul meu, daca pot sa ma exprim asa, e sa fiu ingropat la baza unui copac fara piatra funerara [Stiu, ideea asta imi aduce si mie aminte CSI – Crime scene investigation]

8). Vrei să încerci în 2010 să sari cu paraşuta?
Radu a dat un raspuns inteligent aici: „depinde ce înţelegem prin paraşută.” [Da, depinde de context, dar  nu as refuza un „salt” cu parasuta asta.]

9) Ce lună urăşti cel mai mult?
Decembrie. [Aici iti poti face o idee cam de ce urasc eu luna asta.]

10) În 2012 vine Apocalipsa?
Nu stiu si sincer sa fiu nici nu prea imi pasa, insa cu siguranta Apocalipsa va fi transmisa in direct la TV!

Don’t belive…

Do not believe in anything simply because you have heard it. Do not believe in anything simply because it is spoken and rumored by many. Do not believe in anything simply because it is found written in your religious books. Do not believe in anything merely on the authority of your teachers and elders. Do not believe in traditions because they have been handed down for many generations. But after observation and analysis, when you find that anything agrees with reason and is conducive to the good and benefit of one and all, then accept it and live up to it.

Budhha

Despre haos

„Ceea ce noi numim haos este, in realitate, o serie de sabloane pe care nu le recunoastem. Ceea ce noi numim aleatoriu este, in realitate, o serie de sabloane pe care nu stim sa le descifram. Cand nu intelegem ceva, zicem ca e o aiureala. Cand citim si nu intelegem ce citim, zicem ca sunt vorbe fara sens.”

Chuck Palahniuk – Supravietuitor

Statia

In imagine: un geam. Inghetat. wallpaper preluat de aici

Privesc pe geam. E seara. Defapt noapte. Ies din apartament. Inspir aer. E rece.  Introduc cheia in usa. O rasucesc. De doua ori. Imi trece prin cap sa ma asigur ca e incuiata. Renunt la idee. Cobor scarile. Incet. Nu ma grabesc. Imi introduc castile in urechi. Ascult muzica zgomotoasa. Ajung la usa blocului. Doar ea ma desparte de ce e afara. Imi pun pe cap gluga. Imi trag peste fata fularul. Deschid usa. Un val continuu de aer rece imi loveste fata pe jumatate neacoperita. Inspir aer. E foarte rece. Expir lung. Aburul expirat e foarte dens. Imi place chestia asta. O repet de cateva ori.

Ma indepartez de bloc. Ma indrept spre statie. Statia de transport in comun. Ma uit la ceas. E zece fara zece. Ma grabesc. Autobuzele circula pana la 10.  Teoretic. Zapada scartie sub bocancii mei. E un scartait metalic. E ca si cum as calca pe cioburi mici de sticla. Ajung in statie. E pustiu. Sunt singurul care asteapta. Ma uit la ceas. E zece fara patru minute. Astept. Sper sa mai vina un autobuz. Astept. Privesc in jur. Nimeni. Doar zapada. Zapada gri. Astept. Nimeni. Din cand in cand mai trece o masina. Privesc in jur. Langa mine e o biserica neterminata. E acoperita cu zapada. E un fel de peisaj postapocaliptic. O iarna nucleara. Pentru o clipa am senzatia ca nu mai e nimeni. Privesc la blocurile gri din jur. Sunt cateva lumini. Astept. Ma uit la ceas. E zece si cinci. Am ingletat. In special mainile. Am manusi, dar aparent nu prea ma ajuta. Astept. Apare un tip. Trece grabit strada. Dispare la fel de repede. Astept. Nimeni. Apare un autobuz. Pare gol. Se aproprie de statie. Opreste. E pe celalalt sens. Astept in continuare. Inghet in continuare.  Ma uit la ceas. E zece si 14. Daca mergeam pe jos, eram deja la jumatatea drumului. Ma gandesc sa plec. As pleca. Sunt sanse mari ca autobuzul sa apara dupa ce plec eu din statie. Nu ar fi prima data. Astept totusi. Apare un autobuz. In cele din urma. E pe sensul bun. Se aproprie. Opreste. Se deschid usile. Urc. E ceva mai cald inauntru. Pleaca. Ma asez pe un scaun. Sunt multe scaune libere. Privesc pe geam.

Degeneratia urmatoare

In imagine: inscriptie in limba engleza,”Fara viitor”. Imagine preluata de aici

Ti-am zis vreodata ca am impresia ca lumea in general si Romania in special se duc dracului de rapa? A, nu? Ei bine, da! Cred cu fermitate in acest lucru! Sunt o multime de argumente care ma fac sa zic asta, de la criza financiara, situatia economica, pandemia de gripa de porc care nush cum naiba i-a o pauza ca sa-si faca lumea cumparaturile de Craciun, premii nobel (pentru pace) date de-ampulea, pana la oameni care mor de foame sau ingheata pe strazi in timp ce alti oameni, de afacere si de politica [a se citi hoti!], trec pe langa ei in Suv-uri si alte masini de lux si stau iarna cu geamurile deschise la vila, pentru ca e prea cald inauntru… Lista poate continua, dar astazi voi vorbi foarte succint despre generatia urmatoare, mai exact despre dependenta de computer a acesteia. Evident, nu toti sunt la fel, dar o mare parte dintre ei prezinta caracteristicile prezentate mai jos.

Nu vreau sa par melancolic [sau alte bullshituri din astea], dar cand eram eu copil stateam mai toata ziua pe afara. Faceam tot felul de porcarii si abia asteptam sa ies din casa. Copii din ziua de azi stau toata ziua in casa si freaca menta pe computer. Cand ii trimiti sa duca gunoiul afara reactioneaza ca si cum i-ai trimite noaptea in jungla amazoniana inarmati cu o scobitoare! [Nu, nu am copii, dar am rude care au copii]

Cand eram eu tanar, jucam fotbal intr-un parculet din cartier pana se lasa intunericul. Jucam si iarna, chiar daca era zapada si imi rupeam gatul [metaforic vorbind] pe ghetusul care se forma in fata portii. Copii din ziua de azi joaca Fifa in retea! E ok sa joci Fifa, dar nu se compara senzatia pe care o ai atunci cand inscrii in joc cu cea pe care o ai cand dai chiar tu gol pe teren. E vorba despre perceptia pe care ti-o formezi asupra realitatii.  Atunci, in vacanta de vara parculetul era plin de copii, astazi rar mai vezi cativa [de obicei cand cade curentul!]

Mai nou, am vazut copii in clasele intai sau a doua, care tasteaza mai rapid decat sriu de mana! Sau de-a dreptul grotesc, joaca „Adevar sau provocare” pe messenger! Nu m-ar mira ca intr-un viitor, de Craciun sa primesti un e-mail cu un link catre un colind remixat si un numar de cont bancar.

In concluzie,  generatia urmatoare [those little fuckers], nu isi mai traiesc viata in adevaratul sens al cuvantului, nu isi creaza propriile lor amintiri, ci traiesc vieti comune, conforme, plictisitoare, fac toti aceiasi chestie. Trist! Eu nu as vrea ca singurele mele amintiri din copilarie sa fie legate de computer. Inevitabil vor creste si toti vor duce o viata de genul work, buy, consume and die.

Un nou caracter…

„Daca moartea ar insemna sa parasesti scena indeajuns de mult pentru a schimba costumul si a te intoarce ca un nou caracter… Ai incetini? Sau te-ai grabi?”

„If death meant just leaving the stage long enough to change costume and come back as a new character…Would you slow down? Or speed up?”

Chuck Palahniuk