Porcaria aia numita fericire…


Cam dur titlul, nu? Ar fi sunat mai cool in engleza: That shit called happiness? Ma indoiesc! Deci, ce e aia fericire? Sau mai bine zis, ce inteleg eu prin fericire? Indubitabil termenul de fericirea are un inteles diferit pentru fiecare din noi. In esenta sa, cuvantul surprinde trasaturile generale si le ignora pe cele particulare…

Voi incepe sa descriu viziunea mea asupra fericirii printr-o scena de film, care m-a impresionat profund. Scena face parte din filmul „Into the wild”, si se petrece undeva pe final, fiind concluzia la care ajunge personajul principal:

Pentru cei care nu stiu despre ce e vorba, filmul „Into the wild” regizat de Sean Penn este o adaptare a cartii cu acelasi nume [pe care o recomand!] si urmareste povestea reala a lui  Christopher McCandless, care odata cu terminarea facultatii renunta la o viata conventionala pentru a trai in salbaticie [„la dracu, nu-i era bine acasa! ar putea adauga unii!”]. Spoiler alert! Dupa vreo doi ani de aventuri, aflat pe patul de moarte, acesta scrie pe o pagina a unei carti „Doctor Jivago” urmatoarele cuvinte: „Happiness (is) only real when shared”, adica ceva de genul: Fericirea este reala doar daca este impatasita…

Sigur, unele persoane pot defini fericirea ca pe ceva personal, un sentiment pe care il simt doar ele, dar in viziunea mea adevarata fericire este cea simtita in comun! Din experienta de viata pe care am acumulat-o pana acum, pot spune ca m-am simtit cu adevarat fericit doar atunci cand am avut pe cineva alaturi cu care sa impart acea fericire.

Fericirea e clipa aia infima in care simti ca ti-ai gasit locul, ca esti acolo unde trebuie impreuna cu cine trebuie! Fericirea e momentul ala atemporar in care saruti pe cineva special pentru prima data; momentul in care realizezi ceea ce ti-ai propus, desi nu credeai ca se va mai intampla; momentul in care poti fi tu insuti; momentul in care nu mai ai nici un regret… Sau pur si simplu niste chestii aparent minore precum un zambet si un rasarit de soare dupa o noapte lunga; stropi calzi de ploaie care se preling pe pielea bronzata;  sau valuri care se sparg de talpile voastre…

14 gânduri despre „Porcaria aia numita fericire…

  1. Nici nu ma pot compara cu Eminescu… eu am mai multe bloguri decat el!

    Intr-o nota mai serioasa, filmul e realizat dupa povestea reala a lui Christopher McCandless. Tipu’ asta chiar a existat si chiar a murit la vreo 20 de km de locul in care s-au filmat scenele cu autobuzul. Ar fi fost cam dificil sa schimbe deznodamantul filmului…
    Finalul filmului mi-a placut cel mai mult. Na, nu cred ca se bucura cineva ca moare [desi, personal ma cam incanta chestia asta, strict din punct de vedere artistic, pentru ca in cam toate filmele, cand e la ananghie, eroul face ce face si nush cum naiba supravietuieste, ramane cu fata, whatever! In viata reala chestiile astea nu se intampla! Viata e cruda!] insa, tot farmecul scenelor finale rezida in concluzia la care ajunge… In plus e interesant si modul in care isi accepta moartea, si emotia pe care actorul reuseste sa o transmita fara a se folosi de cuvinte.
    E un film dur, care surprinde insa in mod realistic viata!

  2. Dupa parerea mea,omul acela nu a fost chiar normal,putea avea orice[cu parintii aia..], dar el a ales sa fie pe drumuri,sa se imprieteneasca cu hippioti si sa fie singur.
    Nu a fost un film rau,dar ceva ma opreste sa il revad,probabil finalul.

  3. As putea sa te intreb acelasi lucru: armaciudi.wordpress.com is no longer available.

    In mare parte astept sa vina sfarsitul lumii! Am o lista cu chestiile pe care vreau sa le fac pana atunci si din pacate nu prea mai am timp sa mai intru pe aici…

  4. S-a amanat sfarsitul..

    Eu am sters blogurile. Nu ma mai atrageau, nu mai aveam inspiratie de la tine.
    Am inceput un nou site, de o saptamana il fac, am tot uitat.

    Pe mess nu mai intri :> ?

  5. @armaciudi
    In cazul asta asteptam sa fie gata…
    10 minute… daca e important.

    @iubitica
    Ce anume te face sa spui asta?
    Nu am fost niciodata o persoana matinala. Prefer serile/noptile.

Lasă un comentariu