Imi amintesc ca glumeam, atunci cand eram in liceu si toti tipii de bani gata veneau cu masini scumpe la ore, ce tare ar fi daca ar veni cineva cu un tractor din ala de presat asfaltul, dotat binenteles cu un sistem audio performant si cu eleron [pe fata sau pe spate], si ar mai indrepta masinile parcate stramb din fata… Da, stiu, am avut o adolescenta traumatizanta… [Fuck it!]
Probabil te intrebi de ce naiba scriu asta pe blog… Pentru ca iar nu pot dormi si ma plictisesc…
Sunt sigur ca ai vazut macar o data in viata un cersetor [Doar traiesti in Romania, ce naiba!]. In functie de locul in care locuiesti ii gasesi la colturi de strada, ghene de gunoi sau statii si mijloace de transport in comun. Chiar daca mergi cu masina pana la servici sau pana la alimentara de dupa colt, tot dai peste unul, l-a semafor sau la usa minimarketului [piata mini].
Intotdeauna ai fost intampinat de „texte” monotone si triste, care pot fi scurte gen „Doamne ajuta!”, „Da-mi un ban!” sau ceva mai complexe precum „Am 9 cipii si n-ai ce sa le dau sa manance si ce sa le […]” sau rugaciuni si colinde. Dar niciodata ceva atragator sau amuzant care sa te faca sa te opresti din drum. Da stiu, nu e nimic amuzant in a fi sarac, dar totusi… mai sunt si alte modalitati de a cere bani cuiva. Ca sa-ti faci o idee despre ce vorbesc arunca o privire peste imaginile de mai jos! Sunt imagini cu pancarte ale unor cersetori de pe alte meleaguri.
„Mi-a fost rapita sotia! Am nevoie de 95 de centi pentru rascumparare”
„Obama nu e singurul care vrea o schimbare/rest” Continuă lectura
Pun pariu pe un leu ca vei Continuă lectura
In continuare un exemplu de copil confuz [a se citi retardat] care se incadreaza perfect in categoria prezentata in articolul precedent, chiar daca e un pic mai mare.
In imagine: Capodopera lui Lefter Mihai. Click pentru a mari. Fotografie preluata de aici.
In caz ca nu ii intelegi scrisul si pentru a putea face comentarii sarcastice [cele din parantezele patrate], voi reproduce lucrarea.
[Din lene si pentru a face economie la pix, Mihai se decide ca in loc sa faca cele 3 subiecte separat, sa faca unul mare. Asa pare mai mult] Continuă lectura
Munceste. Cumpara. Consuma. Mori. Asta e tot ce vrei de la viata? Imagina preluata de aici.
Un filmulet amuzant, creativ si educativ [3 in 1], realizat aparent de niste tipi din rusia [sau fani rusia]. Atunci cand lumea din jurul tau doarme [eventual dupa o betie crunta], iar tu te plictisesti, un tub de pasta de dinti [sau mai multe] e tot ce ai nevoie pentru ati reda bunadispozitia!
Asta imi aduce aminte de verile petrecute prin tabere… Ce vremuri!
In imagine coperta originala a cartii Steal this book. Sursa: Zine Library. info
Steal this book este o carte scrisa de Abbie Hoffman in anii 70. Cartea este un adevarat ghid de supravietuire in jungla urbana a zilelor noastre, tratand diverse teme, de la cum poti obtine bunuri gratis, cum sa organizezi o demonstratie sau ce sa faci fata unor situatii de urgenta pana la cum sa fabrici arme si bombe artizanale. Steal this book e o carte cu puternice accente anarhiste, anticorporatiste si anticapitaliste, oferind solutii practice pentru „lupta impotriva sistemului”. Autorul a structurat carte pe 3 capitole: Survive!, Fight! si Liberate! Survive! ofera sfaturi despre cum poti supravietui cu bani putini sau chiar fara, intr-o societate de consum in care banul reprezinta totul. Aici gasesti sfaturi despre cum poti face rost gratis de mancare, haine, locuinta, educatie, asistenta legala, etc. In capitolul Fight!, gasesti informatii despre cum sa creezi o publicatie sau un radio pirat, cu ce sa te imbraci la o demonstratie, ce sa faci in caz ca aceasta escaleaza in violenta, cum sa fabrici arme si bombe artizanale, dar si sfaturi in ceea ce priveste legea si ocolirea ei. In ultimul capitol, Liberate! sunt prezentate locatii in diferite orase, in care pot fi puse in aplicare cunostiintele din capitolele precedente. Desi are un continut nu tocmai legal si un titlu care incita la furt, cartea a fost publicata in nenumarate editii, devenind chiar best seller! [Ironia sortii!] Din aceasta cauza, autorul a declarat: „It’s embarrassing when you try to overthrow the government and you wind up on the Best Seller’s List.”
Intre timp, deoarece cartea a fost scrisa in anii 70 si unele sfaturi nu mai sunt chiar de actualitae, a aparut Steal this Wiki, un proiect wikipedia, in care au fost adaugate sfaturi si informatii noi.
Daca esti interesat de continutul cartii, ei bine, o poti „fura” gratis de aici. Acolo poti descarca atat versiunea originala, scrisa de Abbie Hoffman, cat si Steel this book today (Proiectul Steel this Wiki). Mi s-a parut o carte foarte interesanta, desi unele sfatruri sunt un pic cam dubioase, sau inaplicabile pentru Romania. Intr-o tara in care angajatii fura manacare de la cantinele sociale, ma in doiesc ca restaurantele de la noi ar arunca mancare buna la tomberon… By the way, toate linkurile de mai sus trimit spre informatii in limba engleza. Din nou, daca limba engleza nu e tocmai punctul tau forte, uita-te la poze! Lectura placuta!
… Sau cum sa ai grija sa nu cazi in groapa sapata de tine [pentru nevoile proprii sau ale altora].
Alaltaieri a fost Sambata. M-am trezit de dimineata sa sa primesc pachetul. Trec peste faptul ca acum trebuie sa ma duc la naiba’n praznic, tocmai la autogara din vestul orasului ca sa il ridic, pentru ca niste „tipi” de la primarie nu mai permit autocarelor sa traverseze orasul… [poate voi acoperi mai pe larg subiectul cu alta ocazie!]. In fine, ajung la autogara. Lume multa. Imi gasesc un loc pe o banca din metal. Ma asez pe ea si imi dau imediat seama de naiba mai toata lumea sta in picioare. E rece! Dupa mai bine de jumatate de ora de mers pe jos pana aici, nu prea imi mai pasa, asa ca raman asezat. La un moment dat, apare un tip, asa mai rocker [nu ma intreba cum mi-am dat seama. I just know it!]. Se uita la mine. Ma uit si eu la el. Pare cam dezorientat. Ascultam muzica in casti, by the way. Se aseaza pe banca langa mine. Dupa in minut doua de tacere ma intreaba: „Auzi, nu stii a venit RVG-ul?” la care ii raspund: „Nu, nu cred. Stau de un sfert de ora si nu l-am vazut.” Mai trec cateva zeci de secunde, dupa care il intreb: „Da’ la ce ora trebui sa vina?„. „Pe la 12, 12 fara 5.” „Aha…” zic eu. Urmeaza cateva momente de tacere. Imi scot telefonul mobil si ma uit la ceas. E 11 si 5 minute. „Stii nush cum sa-ti zic, dar e 11 si 5…„. La care tipul, cu o expresie ce denota surprindere si frustrare in acelasi timp: „La naiba… Mi-am dat toate ceasurile din casa cu o ora inainte. Shit, it backfired!”
Interesanta ideea cu datul ceasurilor din casa inainte sau in urma. Am auzit multe cazuri de genul acesta, in care „prietenii” iti modifica cu o ora ceasurile si intarzii, sau din contra ajungi cu o ora mai devreme la servici. Nu mi s-a intamplat niciodata [asta nu e un apropo!]. Totusi nu am auzit niciodata [evident, pana acum] ca cineva sa-si fi modificat de buna voie ora exacta. Cu ce scop? Damn! Inca unul din misterele vietii…
Chronicle of Link 