Apa si intuneric

In imagine: O lumanare „aprinsa” de apa. Wallpaper preluat de aici.

Aud un zgomot repetitiv. Pare ceva cunoscut. Analizez. E un latrat. Astept. Poate trece. Nimic. Cainele insista. Deschid ochii. E intuneric. Inchid ochii. Si aici tot intuneric. Astept. Cainele latra frenetic. Renunt la gandul ca voi readormi. Redeschid ochii. Am gatul uscat. Privesc camera cufundata in intuneric. E seara. Sau poate noapte. Cainele ala e chiar foarte pasionat. Pasionat sau pasional? E pasionat. Pune sulflet in tot ceea ce face. O fi si pasional. In timpul lui liber poate. Cainele latra cu spor. Latra usor, latra cu spor.

Ma ridic. Stau pe marginea patului. Casc in intuneric. E liniste. Nu mai aud latrat de caine. Am o migrena. Fizic sunt aici. Mental sunt in alta parte. Ma simt gol. Casc din nou. Ma ridic. Ma indrept spre geam. Lumina de la becul stradal ma orbeste. E agasanta. Dau perdeaua la o parte. Privesc pe geam. Sunt confuz. Zapada. „De ce e zapada afara? Cand m-am culcat nu era acolo. Damn! Cat am dormit? E deja iarna!?” Ganduri contradictorii imi trec prin minte. Da, mintea care era plecata in alta parte.

Ma indrept spre baie. Aprind becul. Intru. Deschid robinetul. Ma spal pe maini. Privesc in oglinda. Ma spal pe fata. Apa e rece. Ma privesc in oglinda. Picaturi de apa se preling pe fata. Imi aduc aminte ce am visat. Eram pe o plaja. Ma bateam cu moldoveni. Ma gandesc ce ar putea sa insemne. Agresivitate latenta? Privesc apa cum curge cu un zgomot repetitiv…

Reclame

Statia

In imagine: un geam. Inghetat. wallpaper preluat de aici

Privesc pe geam. E seara. Defapt noapte. Ies din apartament. Inspir aer. E rece.  Introduc cheia in usa. O rasucesc. De doua ori. Imi trece prin cap sa ma asigur ca e incuiata. Renunt la idee. Cobor scarile. Incet. Nu ma grabesc. Imi introduc castile in urechi. Ascult muzica zgomotoasa. Ajung la usa blocului. Doar ea ma desparte de ce e afara. Imi pun pe cap gluga. Imi trag peste fata fularul. Deschid usa. Un val continuu de aer rece imi loveste fata pe jumatate neacoperita. Inspir aer. E foarte rece. Expir lung. Aburul expirat e foarte dens. Imi place chestia asta. O repet de cateva ori.

Ma indepartez de bloc. Ma indrept spre statie. Statia de transport in comun. Ma uit la ceas. E zece fara zece. Ma grabesc. Autobuzele circula pana la 10.  Teoretic. Zapada scartie sub bocancii mei. E un scartait metalic. E ca si cum as calca pe cioburi mici de sticla. Ajung in statie. E pustiu. Sunt singurul care asteapta. Ma uit la ceas. E zece fara patru minute. Astept. Sper sa mai vina un autobuz. Astept. Privesc in jur. Nimeni. Doar zapada. Zapada gri. Astept. Nimeni. Din cand in cand mai trece o masina. Privesc in jur. Langa mine e o biserica neterminata. E acoperita cu zapada. E un fel de peisaj postapocaliptic. O iarna nucleara. Pentru o clipa am senzatia ca nu mai e nimeni. Privesc la blocurile gri din jur. Sunt cateva lumini. Astept. Ma uit la ceas. E zece si cinci. Am ingletat. In special mainile. Am manusi, dar aparent nu prea ma ajuta. Astept. Apare un tip. Trece grabit strada. Dispare la fel de repede. Astept. Nimeni. Apare un autobuz. Pare gol. Se aproprie de statie. Opreste. E pe celalalt sens. Astept in continuare. Inghet in continuare.  Ma uit la ceas. E zece si 14. Daca mergeam pe jos, eram deja la jumatatea drumului. Ma gandesc sa plec. As pleca. Sunt sanse mari ca autobuzul sa apara dupa ce plec eu din statie. Nu ar fi prima data. Astept totusi. Apare un autobuz. In cele din urma. E pe sensul bun. Se aproprie. Opreste. Se deschid usile. Urc. E ceva mai cald inauntru. Pleaca. Ma asez pe un scaun. Sunt multe scaune libere. Privesc pe geam.

Wake me up when December ends!

In imagine: O oaie in diferite ipostaze, specifice lunii decembrie. Imagine preluata de aici.

Am fost ocupat zilele astea… nu prea mai am nici timp si nici chef sa mai scriu, desi am multe idei [unele cam tampite]. Cred ca o sa iau o pauza pana la sfarsitul anului. Dar nu inainte sa „ma iau” de luna Decembrie in general si de Craciun in special!

Dintotdeauna mi-a displacut luna Decembrie… Frig afara, blocat indoor , sarbatori, colinde, aceleasi chestii repetate over and over again. Acea bucurie falsa si fortata. Vin sarbatorile? Be happy! Nu simti bucuria sarbatorilor? Prefate!

Imi displace Craciunul, [I’m working on a new life approach and i’m trying to eliminate „hate” from my vocabulary! Just wanna see where it gets me…] si imi displace modul in care ii determina pe oameni sa se comporte.

Imi displac reclamele alea false si superficiale pe care le vad peste tot si care imi zic cum ca indatorandu-ma pentru a cumpara porcarii pentru familie si prieteni , ma va face cumva sa devin o persoana mai buna! Imi displace faptul ca in decembrie massmedia iti zice practic „Cumpara porcaria asta!”, ” Mananca chestia asta!”, „Niciodata nu poti avea destul, cumpara mai mult!”, pentru ca apoi in ianuarie: „Scapa de datorii, fa credit la Banca!”, „Fa exercitii!”, „Cumpara aparatul asta, pentru a scapa de burta si fundul ala gras pe care l-ai facut in decembrie!”. Evil!

Imi displace faptul ca, incepand cu luna noiembrie, toate magazinele lanseaza tot felul de oferte promotionale  care te determina sa cumperi si mai multe porcarii de care nu ai nevoie si pe care in mod normal nu ai da banii pe ele [dar na! Sunt la oferta!]! Stiai ca in luna decembrie, magazinele de electrocasnice inregistreaza cele mai mari vanzari din an? E evident ca firmelor si corporatiilor nu le pasa de „spiritul Craciunului”, ci de banii tai! Craciunul e doar un pretext pentu ati lua banii.

Imi displac ornamentele si decoratiile de Craciun! Da, sunt dragute la inceput, make you feel worm inside and outside,  dar dupa un timp devin iritante. Te saturi la un moment dat sa vezi „luminite sclipitore”, pe strada, in vitrinele magazinelor, la geamurile blocurilor… Te saturi sa vezi fata aia de mos batran cu barba alba, caciulita rosie si privire senila. Stiai ca in luna decembrie se consuma cea mai mare cantitate de energie electrica din an. Oare de ce? Sau mai bine zis, pentru ce?

Imi displace faptul ca, pentru doua saptamani toata lumea si aduce brusc aminte ce persoanele sarace sau/si fara casa, si tot la fel de brusc uita de ele. Stiai ca oamenii saraci mor de foame si in timpul anului? Nu cred ca fac atat de multi bani din donatile si ajutoarele de Craciun incat sa plece in vacanta in Hawai, pentru urmatoarele 12 luni!

Imi displac oamenii care se uita ciudat la mine atunci cand le spun ca imi displace Craciunui! Imi diplac persoanele care incearca sa te convinga ca trebuie sa simti ceva special, cald si nostalgic atunci cand privesti un pusti intrand intr-o criza psihotica la vederea cadoului extraordinar de scump de sub brad [youtube]. Imi displac persoanele care imi zic sa „incerc” [a se citi mimez] bucuria Craciunului [I don’t feel it, just leave me the fuck alone!]. Imi displac oamenii care se prefac ca sunt fericiti si ca simt  spiritul sarbatorilor!