O cutie cu nisip. Source of the image: Build a Sandbox
Inainte de a incepe, un fel de „ante scriptum”:
Ce e o cutie cu nisip? O cutie cu nisip e o cutie [duh!], in general ingropata in pamant, ce contine nisip [2Xduh!] si in care se joaca copii [sandbox – daca esti anglofon]. Genul acesta de cutii se gasesc in general prin gradinite, parcuri, sau alte locuri special amenajate si ofera copiilor un spatiu curat si sigur in care acestia sa se poata juca. Acum, eu de exemplu, cand am fost mic, nu am avut asa ceva [si presupun ca nici tu]. De jucat ma jucam in nisip, doar ca nisipul in care ma jucam eu nu era ingradit de o cutie. Nu era foarte clar unde se termina nisipul…
***
Te trezesti dimineata, fumezi o tigara, iti bei cafeaua, faci un dus, mananci in graba micul dejun, iti duci pana la capat orice alt obicei matinal pe care il ai, iesi din casa, te indrepti in graba spre parcare sau spre statia de transport in comun, te sui in masina sau in autobuz, in drum spre servici sau spre faculta privesti la toti ceilalti din jurul tau, aceiasi oameni ca si tine. Ajungi la destinatie, schimbi cateva vorbe cu colegii. „Ce s-a stricat vremea…”, „ai vazut aseara emisiunea…” si alte vagi nimicuri. Iti incepi treaba, mai iei o pauza, mai imparti o vorba sau o tigara cu colegii, aceiasi oameni ca si tine. Timpul trece, iti termini treaba pe ziua respectiva cel putin, se termina si programul, ocazional mai ramai cu colegii la o bere la barul de langa sau tragi o fuga pana la supermarchetul din cartier, apoi te indrepti spre casa. La intrare mai schimbi o vorba cu vecinii, ocazional. Intri in casa, te schimbi, mananci ceva, mai iesi din casa ca sa te mai intalnesti cu cineva sau acel cineva trece pe la tine, rar insa, trebuie sa fii fresh adoua zi. De obicei iti rezolvi ce probleme mai ai de rezolvat pana a doua zi. Dai drumul la TV sau la computer, iti pierzi timpul urmarind aceleasi emisiuni sau aceleasi site-uri in timp ce mai tragi o tigara sau mai mananci cate ceva. Adormi.
Te trezesti din nou, a doua zi, in mare parte faci acealeasi chesti, mergi in aceleasi locuri, la fel a treia, si a patra zi si din nou a cincea zi. Timpul trece, vine weekendul. Iesi prin oras cu prietenii, prietena, sau colegii, intre-un bar, un club, sau pur si simplu va vizitati intre voi, in fond sunteti aceiasi oameni. Ultima zi din weekend ti-o petreci deobicei acasa pentru ca incepand cu ziua urmatoare o iei de la capat. Si tot asa, timpul trece incat, incet, iar tu incepi sa iti creezi propria ta cutiuta cu nisip, o cutiuta curata si sigura, o cutiuta in care it petreci mai tot timpul, o cutiuta ingradita de obiceiurile tale cotidiene, o cutiuta pe care nu o parasesti decat foarte rar, ca sa iti mai aduci jucarii, sau atunci cand nu mai ai nisip…
***
In incheiere, un fel de ‘post scriptum”:
Inevitabil, cu totii traim in astfel de cutii cu nisip, un fel de microcosmosuri, insa trebuie sa intelegi ca noi suntem cei care decidem de unde si pana unde incepe si se termina nisipul. Deasemenea, poate cel mai important, trebuie sa intelegi ca acest concept de cutie de nisip nu se refera doar la granitele fizice, la spatiul in care iti traiesti efectiv cea mai mare parte din viata, ci mai degraba la granitele interiore, la „spatiul” in care se nasc si se dezvolta gandurile tale.
Chronicle of Link 
Așa cum ziceam și pe blogul unui prieten de-al tău, eu îmi mut în permanență cutia cu nisip dintr-un loc în altul: când o pun pe o pajiște înflorită, când pe malul mării, când printr-o mlaștină (cutie cu nisip mișcătoare), când prin locuri unde în mod normal nu te-ai aștepta să găsești nisip… Să trădeze asta o predispoziție spre infidelitatea maritală (nu-mi place să mă joc cu puța de două ori în același loc)?
Tu esti un fel de Barney Stinson al blogosferei romanesti!