Statia


In imagine: un geam. Inghetat. wallpaper preluat de aici

Privesc pe geam. E seara. Defapt noapte. Ies din apartament. Inspir aer. E rece.  Introduc cheia in usa. O rasucesc. De doua ori. Imi trece prin cap sa ma asigur ca e incuiata. Renunt la idee. Cobor scarile. Incet. Nu ma grabesc. Imi introduc castile in urechi. Ascult muzica zgomotoasa. Ajung la usa blocului. Doar ea ma desparte de ce e afara. Imi pun pe cap gluga. Imi trag peste fata fularul. Deschid usa. Un val continuu de aer rece imi loveste fata pe jumatate neacoperita. Inspir aer. E foarte rece. Expir lung. Aburul expirat e foarte dens. Imi place chestia asta. O repet de cateva ori.

Ma indepartez de bloc. Ma indrept spre statie. Statia de transport in comun. Ma uit la ceas. E zece fara zece. Ma grabesc. Autobuzele circula pana la 10.  Teoretic. Zapada scartie sub bocancii mei. E un scartait metalic. E ca si cum as calca pe cioburi mici de sticla. Ajung in statie. E pustiu. Sunt singurul care asteapta. Ma uit la ceas. E zece fara patru minute. Astept. Sper sa mai vina un autobuz. Astept. Privesc in jur. Nimeni. Doar zapada. Zapada gri. Astept. Nimeni. Din cand in cand mai trece o masina. Privesc in jur. Langa mine e o biserica neterminata. E acoperita cu zapada. E un fel de peisaj postapocaliptic. O iarna nucleara. Pentru o clipa am senzatia ca nu mai e nimeni. Privesc la blocurile gri din jur. Sunt cateva lumini. Astept. Ma uit la ceas. E zece si cinci. Am ingletat. In special mainile. Am manusi, dar aparent nu prea ma ajuta. Astept. Apare un tip. Trece grabit strada. Dispare la fel de repede. Astept. Nimeni. Apare un autobuz. Pare gol. Se aproprie de statie. Opreste. E pe celalalt sens. Astept in continuare. Inghet in continuare.  Ma uit la ceas. E zece si 14. Daca mergeam pe jos, eram deja la jumatatea drumului. Ma gandesc sa plec. As pleca. Sunt sanse mari ca autobuzul sa apara dupa ce plec eu din statie. Nu ar fi prima data. Astept totusi. Apare un autobuz. In cele din urma. E pe sensul bun. Se aproprie. Opreste. Se deschid usile. Urc. E ceva mai cald inauntru. Pleaca. Ma asez pe un scaun. Sunt multe scaune libere. Privesc pe geam.

Reclame

3 gânduri despre „Statia

  1. imi place ce-ai scris, dar stii cum se spune:
    „Too many notes, my dear Mozart”…
    (vezi filmul Amadeus pt lamuriri)
    deci am si eu o problema similara. de ce atatea puncte?…. eu le-as scoate pe toate.

  2. Simetric. Interesant. De fapt, ai iesit, sau ai privit, doar, pe geam ? … Frumos. 🙂
    ps. pe vremuri in liceu, primeam un text si trebuia sa speculez pe marginea a ceea ce a cvrut sa transmita autorul. imi placea la nebunie 🙂

  3. E un fel de exercitiu, sa-i zicem literar, prin care urmaresc sa descriu situatii banale, dar care pot avea si alte semnificatii, utilizand propozitii cat mai scurte. De aceea sunt atat de multe puncte… Nush cat de bine imi iese chestia asta, dar dupa cum zicea e doar un experiment.

    E interesant ca uneori iti dai seama ca sunt mult mai multe conotatii decat ai intentionat initial sa pui in text. E ca si cum ai privi la nori, fiecare vede ceva diferit… Da, simetria si implicit ciclicitatea e una dintre ele.
    Textul asta se vrea un fel metafora pt viata. Viata e ca o calatorie pe care o faci singur. Poti alege calea dificila si anume sa mergi pe jos sau sa iei autobuzul, calea usoara, dar fara a avea garantia ca acesta mai circula. Uneori asteptam un autobuz, care nu mai vine…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s