Cand cartile se sinucid…

Inainte de a citi mai departe, da un play pe videoclipul de mai jos. Sa ne imaginam ca acesta este coloana sonora a acestui [minunat] articol.

***

Conform unui articol dintr-un ziar, Institulul Roman de Studii Sociale [IRSS, pentru impatimitii de acronime]  a efectuat un sondaj de opinie din care reiese faptul ca jumatate dintre romani nu au citit nici macar o carte in anul anterior [2012, in caz ca citesti chestia asta in viitor.]

Statistic vorbind, conform aceluiasi studiu si potrivit propriilor declaratii,  21% dintre respondenti au citit 1-2 carti, 11% au citit 3-4 carti, iar 15% au reusit performanta [sarcasm!] de a citi cel putin 5 carti, pe parcursul celor 12 luni, cat a avut anul 2012.

La o analiza pe grupe de varsta studiul releva faptul ca pe parcursul anului trecut nu au citit nici macar o carte, 32% dintre cei din segmentul de 18-30 ani, 49% dintre cei cu varste intre 31-55 de ani si 68% dintre cei peste 55 de ani.

Asa cum probabil ti-ai dat seama si din raspunsurile prezentate in coloana sonora a articoului, cea mai mare parte a oamenilor citesc carti in perioada adolescentei, strict datorita faptului ca sunt oarecum constransi de circumstante, dupa care renunta complet la acest obicei, deci In sistemul romanesc de invatamant ne punem increderea [Sarcasm!]!  Trecand peste factul ca in fuga noastra continua dupa bani, job-uri bine platite, smartfoane, LED-uri [sau ce dracu mai e la moda acum], nu prea mai avem timp nici pentru noi si nici pentru citit; mi se pare de-a dreptul penibil si trist, sa spui ca ultima carte citita sa fi fost candva in liceu [sau daca ai fost ceva mai rasarit, in facutate]. … Sau ca autorul tau preferat e „Mihai Creanga” fiindca are poezii frumoase… [I don’t want to live on this planet anymore!]

***

Daca tot ai ajuns reusit performanta de a   citi   [Sa fim seriosi!] ajunge  pana la capatul articolului , poate esti curios sa vezi Ce carti fura romanii din librarii!

P.S. [on an unrelated note] Iata ca am ajuns si la a treia postare pe anul acesta. In mod deloc surprinzator, suntem in grafic, exact cum am prevazut cu ceva timp in urma.

Ascult muzica [part17]

Acest episod este dedicat trupelor din underground-ul [undergroundului] romanesc.

H8 – Ce nu mai simt

Ska-nk – Nu mai sta in spate

Skullp – Stand up and fight

„If you accept the misery around you
You are nothing more than a coward”

Din pacate ultima trupa din playlist-ul de astazi [respectiv Skullp] s-a destramat in mod oficial ieri, conform unei postari de pe pagina oficiala de facebook.  Trist, avand in vedere ca era una dintre cele mai bune trupe de gen de la noi care suna si presta bine live. Rest in peace!

Un minut

Tu ce faci intr-un minut? Probabil vei raspunde „nimic” sau „mai nimic”… Daca tot esti aici, poti citi articolul acesta in mai putin de un minut. Arunca o privire foarte sumara asupra minunatei lumi in care traim. Enjoy!

In imagine: Un infografic cu chestii care se intampla intr-un minut. Click pe imagine pentru a mari. Infografic preluat de aici.

Drenched in my pain again

Terror – March To Redemption

E dureros sa mergi pe strada si sa treci pe langa oameni pe care i-ai cunoscut odata iar ei sa se prefaca ca nu te mai cunosc. E dureros sa te afli in acelasi mijloc de transport cu ei, sa ii privesti, sa te priveasca pentru o clipa, pentru ca apoi sa priveasca pe geam tot restul calatoriei, pana la statia la care coboara. E dureros sa ii privesti si sa realizezi ca lucrurile care v-au legat in trecut, chestiile prin care ati trecut impreuna, sunt doar niste amintiri uitate, legaturi sinaptice inutile, spatiu irosit… care nu reprezinta nimic pentru ei… Si te intrebi la un moment dat: „Was it real, or it’s just a glimpse of my own fucked up imagination?” Si apoi, te intorci dimineata acasa, obosit, si cauti. Cauti cu disperare o bucatica de ceva, o fotografie, un biletel sau un alt ceva fizic sau virtual, uitat pe undeva, intr-un colt de dulap sau de hard drive, ceva sa dovedeasca existenta relatiei voastre… Dar nu gasesti nimic. Si realizezi ca o parte din viata ta, cateva zile, cateva luni sau cativa ani, defapt nu au existat… Si adormi. I fall asleep, drenched in my own pain again!

Saracie la promotie

In imagine: Un afis pe un stalp „Sfaturi pentru a supravietui recesiunii: #1. Nu mai cumpara porcarii inutile!”. Imagine preluata de aici.

Arunca o privire peste imaginile de mai jos! Probabil le-ai vazut si la stiri, daca nu, cu siguranta le vei vedea!

Toata chestia asta s-a intamplat astazi (18 martie) la deschiderea unui nou magazin, in cartierul Nicolina din Iasi. Mii de iesenii au luat cu asalt portile magazinul [revolutie frate!] odata ce acestea s-au deschis la ora 09:00. Aparent, unii clienti asteptau inca de la ora 03:00 AM [what the fuck?! Unii chiar nu au somn?!] deschiderea inaugurala a magazinului pentru a prinde un loc in fata. Odata intrati in magazin, oamenii s-au calcat efectiv in picioare pentru a ajunge la produsele mult visate. Altii mai atletici, s-au urcat pe rafturi [inca un motiv in plus pentru a practica un sport!]. Pentru a putea controla multimea, conducerea , ajutata de jandarmi, a fost nevoita sa inchida temporar magazinul, la doar 10 minute de la deschidere.

Din cate am inteles, unul dintre cele mai cautate item-uri (obiecte) a fost bormasina la mirificul pret de 15 lei [Asta mai lipsea, oferte la bormasi! Presupun ca de acum nu voi mai dormi la amiaza, daca au prins toti idiotii bormasini ieftine si se apuca de amenajari interioare!]. Alte produse la mare cautare au fost si ghivecile de flori la 1 leu [Flower power, huh?!].

Asta e Romania in care traim?! O Romanie in care oamenii se calca in picioare la inaugurari de magazine si supermagazine (supermaket-uri) ca sa cumpere chestii la promotie! [Nu e consumerismul mishto?! -Sarcasm!- ] Trist! Cazul de la Iasi nu e primul si cu siguranta nu va fi si ultimul! Oricum, ce se intampla aici e doar un preview pentru ce se intampla afara [Vezi Black Friday!].

Sursa articol: aici. Mai multe imagini gasesti aici.

P.S. In caz ca te intrebi, nu am fost la deschiderea magazinului [Pacat, am auzit ca a iesit un pogo de zile mari!].

Ai niste rest?

Sunt sigur ca ai vazut macar o data in viata un cersetor [Doar traiesti in Romania, ce naiba!]. In functie de locul in care locuiesti ii gasesi la colturi de strada, ghene de gunoi sau statii si mijloace de transport in comun. Chiar daca mergi cu masina pana la servici sau pana la alimentara de dupa colt, tot dai peste unul, l-a semafor sau la usa minimarketului [piata mini].

Intotdeauna ai fost intampinat de „texte” monotone si triste, care pot fi scurte gen „Doamne ajuta!”, „Da-mi un ban!” sau ceva mai complexe precum „Am 9 cipii si n-ai ce sa le dau sa manance si ce sa le […]” sau rugaciuni si colinde. Dar niciodata ceva atragator sau amuzant care sa te faca sa te opresti din drum. Da stiu, nu e nimic amuzant in a fi sarac, dar totusi… mai sunt si alte modalitati de a cere bani cuiva. Ca sa-ti faci o idee despre ce vorbesc arunca o privire peste imaginile de mai jos! Sunt imagini cu pancarte ale unor cersetori de pe alte meleaguri.

„Mi-a fost rapita sotia! Am nevoie de 95 de centi pentru rascumparare”

„Obama nu e singurul care vrea o schimbare/rest”

Ironic?

Din seria That shit called irony…

In imagine: o persoana de culoare cu o svastica nazista tatuata pe piept, dand un salut nazist. [Trist. What more can I say…] Sursa imagine: undeva pe net

Degeneratia urmatoare

In imagine: inscriptie in limba engleza,”Fara viitor”. Imagine preluata de aici

Ti-am zis vreodata ca am impresia ca lumea in general si Romania in special se duc dracului de rapa? A, nu? Ei bine, da! Cred cu fermitate in acest lucru! Sunt o multime de argumente care ma fac sa zic asta, de la criza financiara, situatia economica, pandemia de gripa de porc care nush cum naiba i-a o pauza ca sa-si faca lumea cumparaturile de Craciun, premii nobel (pentru pace) date de-ampulea, pana la oameni care mor de foame sau ingheata pe strazi in timp ce alti oameni, de afacere si de politica [a se citi hoti!], trec pe langa ei in Suv-uri si alte masini de lux si stau iarna cu geamurile deschise la vila, pentru ca e prea cald inauntru… Lista poate continua, dar astazi voi vorbi foarte succint despre generatia urmatoare, mai exact despre dependenta de computer a acesteia. Evident, nu toti sunt la fel, dar o mare parte dintre ei prezinta caracteristicile prezentate mai jos.

Nu vreau sa par melancolic [sau alte bullshituri din astea], dar cand eram eu copil stateam mai toata ziua pe afara. Faceam tot felul de porcarii si abia asteptam sa ies din casa. Copii din ziua de azi stau toata ziua in casa si freaca menta pe computer. Cand ii trimiti sa duca gunoiul afara reactioneaza ca si cum i-ai trimite noaptea in jungla amazoniana inarmati cu o scobitoare! [Nu, nu am copii, dar am rude care au copii]

Cand eram eu tanar, jucam fotbal intr-un parculet din cartier pana se lasa intunericul. Jucam si iarna, chiar daca era zapada si imi rupeam gatul [metaforic vorbind] pe ghetusul care se forma in fata portii. Copii din ziua de azi joaca Fifa in retea! E ok sa joci Fifa, dar nu se compara senzatia pe care o ai atunci cand inscrii in joc cu cea pe care o ai cand dai chiar tu gol pe teren. E vorba despre perceptia pe care ti-o formezi asupra realitatii.  Atunci, in vacanta de vara parculetul era plin de copii, astazi rar mai vezi cativa [de obicei cand cade curentul!]

Mai nou, am vazut copii in clasele intai sau a doua, care tasteaza mai rapid decat sriu de mana! Sau de-a dreptul grotesc, joaca „Adevar sau provocare” pe messenger! Nu m-ar mira ca intr-un viitor, de Craciun sa primesti un e-mail cu un link catre un colind remixat si un numar de cont bancar.

In concluzie,  generatia urmatoare [those little fuckers], nu isi mai traiesc viata in adevaratul sens al cuvantului, nu isi creaza propriile lor amintiri, ci traiesc vieti comune, conforme, plictisitoare, fac toti aceiasi chestie. Trist! Eu nu as vrea ca singurele mele amintiri din copilarie sa fie legate de computer. Inevitabil vor creste si toti vor duce o viata de genul work, buy, consume and die.

Cainele comunitar

Cainele comunitar. [Daca nu ai simtul umorului, sau daca te grabesti, vei vrea sa sari peste partea asta! Citeste ce urmeaza dupa fotografie!] „In functie de orasul si cartierul in care locuiesti sunt sigur ca ai avut parte de intalniri de gradul III cu aceasta fiinta enigmatica care salasluiste in negura tomberoanelor si a spatiilor industriale dezafectate. Aceasta magnifica creatura, cunoscuta deasemenea si sub denumirea de caine vagabont sau simplu… javra, duce o viata urbana plina de mister chiar sub ochii nostrii. Cainele comunitar desi are o viata grea, plina de nevoi si lipsuri, a ales sa spuna NU dominatiei umane, convietuind in acelasi spatiu cu omul, dar fiind totusi independent fata de acesta.” Mai multe despre viata acestei mirifice creaturi in viitoarea mea carte „Cainele comunitar – intre legenda si adevar”.

In imagine: un caine comunitar, instalat confortabil pe un scaun intr-un tramvai. [Nu stiu unde e facuta fotografia, dar intuitia imi spune ca e Romania. Am totusi dubii, pentru ca parca e prea curat in tramvai, scaunele par noi si cainele pare bine hranit].

Revenind la chestii mai serioase, orasele din Romania sunt pline de caini comunitari. Unele au mai multi, alte au mai putini, in functie si de cine a fost primar [remember T. Basescu]. Am avut ocazia sa locuiesc in diferite parti ale Iasului, si nush cum naiba peste tot am dat de caini comunitarii.

Exista numeroase cazuri de persoane atacate de caini comunitari. E deja celebru cazul japonezului care a fost omorat de un caine in centrul Bucurestiului. Mie nu imi este frica de caini, dar cand te intorci noaptea pe la ora 2-3 acasa si vezi ca trotuarul e blocat de o haita de 6-7 caini comunitari, instinctul de supravietuire iti spune sa treci pe partea cealalta de strada. Un alt inconvinient este faptul ca latra noaptea si e al dracului de dificil sa adorm uneori. Desi am geamuri termopan, si deci [teoretic] bine izolate fonic, tot aud cainele cum latra la 2 blocuri distanta.

Cu toate aspectele negative prezentate mai sus, nu am nimic cu cainii comunitari [cainele meu e un fost caine comunitar!].  Imi plac si iubesc animalele si e trist sa vezi cum unele persoane sustin eutanasierea cainilor vagabonti, sau mai rau ii otravesc sau ii tortureaza. Cat de fucked up psihic tre’ sa fii sa iti faca placere sa chinui un animal mai slab decat tine care nu ti-a facut nimic. Cainele nu are nici o vina, poate doar faptul ca e caine! Adica nu cred ca ne confruntam cu o conspiratie canino-masonica [ca tot sunt la moda conspiratiile masonice], prin care cainii isi propun sa cucereasca Romania din interior, oras cu oras, cartier cu cartier. Dupa ce a fost abandonat pe strada de catre om, cainele face ce stie el mai bine. Mai exact, face ce l-a invatat Mama Natura sa faca, si anume sa supravietuiasca. Inevitabil vina e tot a omului, care l-a aruncat in strada. …Dar lumea e plina de ura si unii si-o revarsa asupra animalelor. Trist!

P.S. Mai nou am citit undeva pe net, cum ca Romania „exporta” caini comunitari in Germania. Aparent germanii sunt mai interesati sa adopte cainii vagabonzi de pe strazile Sibiului, decat romanii [Ciudat, nu?]. Daca stai sa privesti din alt punct de vedere, ce ajuns Romania, pana si cainii comunitari pleaca in vest!

That shit called irony…

In imagine: o persoana de culoare purtand un tricou cu svastica nazista. [Tragico-comic. Unde duce lipsa de educatie…] Imagine preluata de aici.