Cand cartile se sinucid…

Inainte de a citi mai departe, da un play pe videoclipul de mai jos. Sa ne imaginam ca acesta este coloana sonora a acestui [minunat] articol.

***

Conform unui articol dintr-un ziar, Institulul Roman de Studii Sociale [IRSS, pentru impatimitii de acronime]  a efectuat un sondaj de opinie din care reiese faptul ca jumatate dintre romani nu au citit nici macar o carte in anul anterior [2012, in caz ca citesti chestia asta in viitor.]

Statistic vorbind, conform aceluiasi studiu si potrivit propriilor declaratii,  21% dintre respondenti au citit 1-2 carti, 11% au citit 3-4 carti, iar 15% au reusit performanta [sarcasm!] de a citi cel putin 5 carti, pe parcursul celor 12 luni, cat a avut anul 2012.

La o analiza pe grupe de varsta studiul releva faptul ca pe parcursul anului trecut nu au citit nici macar o carte, 32% dintre cei din segmentul de 18-30 ani, 49% dintre cei cu varste intre 31-55 de ani si 68% dintre cei peste 55 de ani.

Asa cum probabil ti-ai dat seama si din raspunsurile prezentate in coloana sonora a articoului, cea mai mare parte a oamenilor citesc carti in perioada adolescentei, strict datorita faptului ca sunt oarecum constransi de circumstante, dupa care renunta complet la acest obicei, deci In sistemul romanesc de invatamant ne punem increderea [Sarcasm!]!  Trecand peste factul ca in fuga noastra continua dupa bani, job-uri bine platite, smartfoane, LED-uri [sau ce dracu mai e la moda acum], nu prea mai avem timp nici pentru noi si nici pentru citit; mi se pare de-a dreptul penibil si trist, sa spui ca ultima carte citita sa fi fost candva in liceu [sau daca ai fost ceva mai rasarit, in facutate]. … Sau ca autorul tau preferat e „Mihai Creanga” fiindca are poezii frumoase… [I don’t want to live on this planet anymore!]

***

Daca tot ai ajuns reusit performanta de a   citi   [Sa fim seriosi!] ajunge  pana la capatul articolului , poate esti curios sa vezi Ce carti fura romanii din librarii!

P.S. [on an unrelated note] Iata ca am ajuns si la a treia postare pe anul acesta. In mod deloc surprinzator, suntem in grafic, exact cum am prevazut cu ceva timp in urma.

Anunțuri

Regrete

In imagine: un soarece, prins in capcana, care zice „Nu regret nimic” Imagine preluata de aici.

Sigur stii senzatia aia pe care o ai atunci cand regreti ceva. Da, exact, senzatia aia de neputinta, pe care incerci sa o negi cumva, sau sa o diluezi, spunandu-ti ca daca te-ai putea intoarce inapoi si daca ai putea modifica sau schimba ceva, ai face-o si totul ar fi ok.

De-a lungul vietii toti luam decizii, care duc la anumite consecinte si care se rasfrang intr-un mod sau altul asupra noastra sau a celor din jur. Uneori acele decizii nu sunt tocmai inspirate, din diverse motive, si pot avea consecinte nefaste. Ideea e ca apare o mica chestie [cam enervanta uneori] numita constiinta, care freaca lucrurile si mai mult. Adica nu e indeajuns ca ai dat-o in bara o data [sau de mai multe ori], dar trebuie sa traiesti toata viata [sau chiar mai multe vieti, daca crezi in reincarnare] cu ideea ca ai dat-o in bara. Life is fucked up!

Revenind la ideea initiala, ipotetic vorbind, daca te-ai putea intoarece inapoi, ai face-o? Evident ca da, dar de ce? Ca sa indrepti lucrurile „in bine”? Ce garantie ai ca daca cumva modifici ceva din trecut, iti modifici viata in bine? Adica de unde stii ca viata [sau, in functie de afilierea filozofico-religioasa, destinul/Dumnezeu] nu va gasi alta modalitate sa iti complice existenta? De unde stii ca facand o alegere proasta in trecut, care a avut o consecinta nu tocmai buna, nu ai evitat o consecinta si mai proasta. Si cea mai importanta intrebare, daca ai modifica o decizie din trecut, ai mai fi aceiasi persoana? Pentru ca in fond, experientele prin care trecem, si implicit deciziile care ne conduc acolo, ne definesc ca si persoana! Conteaza mai putin faptul ca as fi mai bun sau mai putin bun, ci doar daca as mai fi eu, persoana care sunt astazi, in acest moment, in care tastez intrebarile astea, aparent fara sens…

In concluzie, fie ca vrei sau nu, la un moment dat vei lua o decizie neinspirata, pentru ca e in natura umana sa gresesti! Totusi, ceea ce conteaza cu adevarat este felul in care accepti o greseala si felul in care o tratezi. Nu poti fugi de tine insuti la nesfarsit. „Facing what consumes you is the only way to be free!”

So in the end… I regret nothing!

P.S. Just to get things strait, n-am scris articolul asta pentru ca am pierdut la poker, pentru ca mi-a murit hamsterul uitand sa il hranesc, sau alte bulshit-uri de genul asta!

Prikoke

Prikoke este o fabula animata realizata de Planeta Moldova.

Fabula ridica o multitudine de intrebari… Esti multumit de viata de pare o ai? Asta e tot ce poti fi?Asta e tot ce vrei sa fii? Ce ar fi daca tot ce consideri a fi adevar e defapt o minciuna?

Te simti ca un porc in ultima vreme?!

La urma urmei, fiecare dintre noi se poate recunoaste in prestigiosul rol al lui Prikoke, unii mai mult, altii mai putin…

Ai niste rest?

Sunt sigur ca ai vazut macar o data in viata un cersetor [Doar traiesti in Romania, ce naiba!]. In functie de locul in care locuiesti ii gasesi la colturi de strada, ghene de gunoi sau statii si mijloace de transport in comun. Chiar daca mergi cu masina pana la servici sau pana la alimentara de dupa colt, tot dai peste unul, l-a semafor sau la usa minimarketului [piata mini].

Intotdeauna ai fost intampinat de „texte” monotone si triste, care pot fi scurte gen „Doamne ajuta!”, „Da-mi un ban!” sau ceva mai complexe precum „Am 9 cipii si n-ai ce sa le dau sa manance si ce sa le […]” sau rugaciuni si colinde. Dar niciodata ceva atragator sau amuzant care sa te faca sa te opresti din drum. Da stiu, nu e nimic amuzant in a fi sarac, dar totusi… mai sunt si alte modalitati de a cere bani cuiva. Ca sa-ti faci o idee despre ce vorbesc arunca o privire peste imaginile de mai jos! Sunt imagini cu pancarte ale unor cersetori de pe alte meleaguri.

„Mi-a fost rapita sotia! Am nevoie de 95 de centi pentru rascumparare”

„Obama nu e singurul care vrea o schimbare/rest” Continuă lectura

Un nou caracter…

„Daca moartea ar insemna sa parasesti scena indeajuns de mult pentru a schimba costumul si a te intoarce ca un nou caracter… Ai incetini? Sau te-ai grabi?”

„If death meant just leaving the stage long enough to change costume and come back as a new character…Would you slow down? Or speed up?”

Chuck Palahniuk

Omul marii

Rammstein – Seemann

Omul a fost intotdeauna atras de mare. Dar e un loc nenatural pentru noi. Un loc al marilor pericole. Maree, curenti, valuri, vant… Fiecare prezentand propriile hazarde. Niciunul dintre acestea neputand fi ignorate. Cea mai mica lipsa de discernamant poate fi o greseala de pe urma caria nu te vei putea redresa niciodata. Dar un bun om al marii nu lupta impotriva acestor elemente. Un bun om al marii lucreaza impreuna cu ele, folosindu-le spre propriul avantaj. In timp ce altii, mai putin norocosi sunt pentru totdeauna aruncati in deriva, deseori in bucati, el se intoarce intotdeauna acasa in siguranta.

Man has always been drawn to the sea. But it’s an unnatural setting for us. A place of great danger. Tides, currents, waves, wind… Each presenting their own hazards. None of which can be ignored. The slightest lapse of judgment can be a mistake you might never recover from. But a good sailor doesn’t fight against these elements. A good sailor works with them, using them to his advantage. While others less fortunate might be forever cast adrift, often in several pieces, he always comes home safely.

Dexter, sezonul 4 episodul 7, “Slack Tide”

Later edit [26.01.10]: Am gasit si varianta video a citatului.


Cine va castiga alegerile?

Mai e putin si vine acel moment mult asteptat de tot romanul. Momentul in care omul de rand poate face o diferenta. Momentul in care cu o simpla stampila cetateanul isi decide [a se citi pecetluieste] viitorul, al lui, al copiilor sai si al copiilor copiilor sai. Momentul in care se va scrie viitorul acestei marete tari. Momentul in care se va alege un (nou) presedinte. Fuck it! Defapt vine momentul acela cand o data la 5 ani omul de rand devine dintr-o data important, are „puterea” de a vota. Momentul acela cand cetateanului i se zice sa isi faca datoria de cetatean, sa mearga sa voteze! Momentul in care romanului i se promite totul, de la un trai decent [nu bun, decent!], pensii si alocatii pentru copii mai mari, drumuri si autostrazi, pana la legalizarea prostitutiei si a drogurilor usoare [observa targetul larg. Cate un vis pentru fiecare!] Momentul cand incepe circul mediatic. Momentul cand toti se intreaba „Cine va castiga alegerile?” Ei bine NU imi pasa! I don’t give a shit! Toti sunt la fel, toti fura, toti uita de tine cand se vad acolo sus! Pacat ca inevitabil trebuie sa castige cineva. Romania merita un scrutin de alegeri in care toti sa piarda si sa castige Nimeni.

vote nobodyIn imagine in afis electoral pentru Nimeni. Sursa: world wide web. Voteaza cu Nimeni!

P.S. Dupa cum vezi viata e alcatuita din momente! Tu decizi ce moment e acum.