Cand cartile se sinucid…

Inainte de a citi mai departe, da un play pe videoclipul de mai jos. Sa ne imaginam ca acesta este coloana sonora a acestui [minunat] articol.

***

Conform unui articol dintr-un ziar, Institulul Roman de Studii Sociale [IRSS, pentru impatimitii de acronime]  a efectuat un sondaj de opinie din care reiese faptul ca jumatate dintre romani nu au citit nici macar o carte in anul anterior [2012, in caz ca citesti chestia asta in viitor.]

Statistic vorbind, conform aceluiasi studiu si potrivit propriilor declaratii,  21% dintre respondenti au citit 1-2 carti, 11% au citit 3-4 carti, iar 15% au reusit performanta [sarcasm!] de a citi cel putin 5 carti, pe parcursul celor 12 luni, cat a avut anul 2012.

La o analiza pe grupe de varsta studiul releva faptul ca pe parcursul anului trecut nu au citit nici macar o carte, 32% dintre cei din segmentul de 18-30 ani, 49% dintre cei cu varste intre 31-55 de ani si 68% dintre cei peste 55 de ani.

Asa cum probabil ti-ai dat seama si din raspunsurile prezentate in coloana sonora a articoului, cea mai mare parte a oamenilor citesc carti in perioada adolescentei, strict datorita faptului ca sunt oarecum constransi de circumstante, dupa care renunta complet la acest obicei, deci In sistemul romanesc de invatamant ne punem increderea [Sarcasm!]!  Trecand peste factul ca in fuga noastra continua dupa bani, job-uri bine platite, smartfoane, LED-uri [sau ce dracu mai e la moda acum], nu prea mai avem timp nici pentru noi si nici pentru citit; mi se pare de-a dreptul penibil si trist, sa spui ca ultima carte citita sa fi fost candva in liceu [sau daca ai fost ceva mai rasarit, in facutate]. … Sau ca autorul tau preferat e „Mihai Creanga” fiindca are poezii frumoase… [I don’t want to live on this planet anymore!]

***

Daca tot ai ajuns reusit performanta de a   citi   [Sa fim seriosi!] ajunge  pana la capatul articolului , poate esti curios sa vezi Ce carti fura romanii din librarii!

P.S. [on an unrelated note] Iata ca am ajuns si la a treia postare pe anul acesta. In mod deloc surprinzator, suntem in grafic, exact cum am prevazut cu ceva timp in urma.

Be yourself to be free!

The Unseen – Something to say

Nu am inteles niciodata de ce oamenii simt nevoia sa iti puna etichete. Sau de ce isi pun singuri etichete si aleg sa le urmeze…

Nu am inteles niciodata de ce trebuie sa fiu intr-un anumit fel [rocăr, pancăr, rapăr, scheităr, satanist, drogat, comunist, anarchist, tocilar, pierde vară and so fucking on!]. De ce naiba nu pot fi doar eu insumi?… si atat! [Nimic mai mult, nimic mai putin!] De ce trebuie sa mi se atribuie o eticheta si de ce trebuie sa o urmaz? Sau sa o neg? De ce trebuie sa o urmez pana la capat? Fuck it! In esenta, nu eticheta imi dicteaza cine sunt, eu stabilesc sensul cuvintelor si implicit al etichetei!

Pe de alta parte, de ce ar trebui sa imi pese de etichetele pe care mi le pun altii? Sau de etichete in general? Stiu si eu, pentru ca [aproape] tuturor le pasa… Pentru ca ti se spune ca trebuie sa iti pese… Pentru ca asa esti educat/crescut… Double Fuck it!

Fii tu insuti pentru a fi liber!

Degeneratia urmatoare

In imagine: inscriptie in limba engleza,”Fara viitor”. Imagine preluata de aici

Ti-am zis vreodata ca am impresia ca lumea in general si Romania in special se duc dracului de rapa? A, nu? Ei bine, da! Cred cu fermitate in acest lucru! Sunt o multime de argumente care ma fac sa zic asta, de la criza financiara, situatia economica, pandemia de gripa de porc care nush cum naiba i-a o pauza ca sa-si faca lumea cumparaturile de Craciun, premii nobel (pentru pace) date de-ampulea, pana la oameni care mor de foame sau ingheata pe strazi in timp ce alti oameni, de afacere si de politica [a se citi hoti!], trec pe langa ei in Suv-uri si alte masini de lux si stau iarna cu geamurile deschise la vila, pentru ca e prea cald inauntru… Lista poate continua, dar astazi voi vorbi foarte succint despre generatia urmatoare, mai exact despre dependenta de computer a acesteia. Evident, nu toti sunt la fel, dar o mare parte dintre ei prezinta caracteristicile prezentate mai jos.

Nu vreau sa par melancolic [sau alte bullshituri din astea], dar cand eram eu copil stateam mai toata ziua pe afara. Faceam tot felul de porcarii si abia asteptam sa ies din casa. Copii din ziua de azi stau toata ziua in casa si freaca menta pe computer. Cand ii trimiti sa duca gunoiul afara reactioneaza ca si cum i-ai trimite noaptea in jungla amazoniana inarmati cu o scobitoare! [Nu, nu am copii, dar am rude care au copii]

Cand eram eu tanar, jucam fotbal intr-un parculet din cartier pana se lasa intunericul. Jucam si iarna, chiar daca era zapada si imi rupeam gatul [metaforic vorbind] pe ghetusul care se forma in fata portii. Copii din ziua de azi joaca Fifa in retea! E ok sa joci Fifa, dar nu se compara senzatia pe care o ai atunci cand inscrii in joc cu cea pe care o ai cand dai chiar tu gol pe teren. E vorba despre perceptia pe care ti-o formezi asupra realitatii.  Atunci, in vacanta de vara parculetul era plin de copii, astazi rar mai vezi cativa [de obicei cand cade curentul!]

Mai nou, am vazut copii in clasele intai sau a doua, care tasteaza mai rapid decat sriu de mana! Sau de-a dreptul grotesc, joaca „Adevar sau provocare” pe messenger! Nu m-ar mira ca intr-un viitor, de Craciun sa primesti un e-mail cu un link catre un colind remixat si un numar de cont bancar.

In concluzie,  generatia urmatoare [those little fuckers], nu isi mai traiesc viata in adevaratul sens al cuvantului, nu isi creaza propriile lor amintiri, ci traiesc vieti comune, conforme, plictisitoare, fac toti aceiasi chestie. Trist! Eu nu as vrea ca singurele mele amintiri din copilarie sa fie legate de computer. Inevitabil vor creste si toti vor duce o viata de genul work, buy, consume and die.

Despre cozi (prima parte)

In imagine un caine. Cu covrigi in coada. Fotografie preluata de aici.

Coadă… Exista mai multe sensuri care pot fi atribuite acestui cuvant [sunt sigur ca vizualizand imaginea de mai sus te-ai gandit la chestia aia lipita de fundul unui vertebrat]. Coada inseamna, conform unui dictionar online, sir de persoane care asteapta, rînd. Acesta este primul articol din trilogia „Despre cozi”.

De ceva vreme, in minunatul oras in care locuiesc, a apaut un nou trend [daca nu le ai cu engleza, trend inseamna curent, moda] si anume sa stai la coada. Dar nu la orice, sa stai la coada la covrigi [De ce naiba ai face chestia asta?! N-am idee!].

E an de criza. Oamenii nu au bani. Economia se duce dracului in jos. Firmele inregistreaza pierderi. Afacerile mici si mijlocii dispar peste noapte. Toate astea sunt atribute ale realitatii in care traim, dar nu si pentru covrigi! In ultima vreme apar simigerii [sau covrigarii, daca preferi] peste tot! Vanzatorii de covrigi inregistreaza profit! Oamenii stau la coada ca sa cumpere covrigi! Oamenii au bani sa cumpere covrigi in cantitati semi-industriale!

Zilnic trec pe langa o astfel de covrigarie, deschisa recent, de mai putin de o luna, in locul unui fost magazin de haine, si zilnic vad o coada in fata. Cam 10 oameni asteapta de obicei, la rand ca sa cumpere covirigi. In general nu prea imi pasa (de) ce fac oamenii „obisnuiti”, dar trecant zi de zi pe langa covrigarie, o intrebare arzatoare a luat nastere in mine: „De ce naiba stau oamenii la coada ca sa cumpere covrigi”. Pentru a afla raspunsul, intr-o dimineata, cand era coada ceva mai mica, ma opresc si cumpar 3 covrigi. Mananc unul. Nimic deosebit. Mai mananc unul. Da, sunt niste covrigi ok. Astept. Nimic. Cu siguranta nu au efecte euforice sau halucinogene. Il mananc si pe ultimul. Raspunsul: How the fuck should I know? For God’s sake, e doar aluat si susan/mac! Cu cat dai pe 2 covrigi, iti poti cumpara o paine! Si totusi vad oameni care cumpara cate 10 covrigi odata! Poti spune pe litere i-p-o-c-r-i-z-i-e? Trist!

In concluzie, daca vrei sa fii cool trebuie sa stai la coada la covrigi! Cu cat cumperi mai multi covrigi, cu atat esti mai cool! [Sarcasm!] Daca vrei sa-ti deschizi o afacere pe timp de criza care sa faca bani, fa-ti o covrigatie!

P.S. Maine urmeaza si a doua parte. Despre coada de la sectia de votare.

Sunt modalitati mult mai mishto de a muri!

Cred ca iti dai si tu seama ce e in imagine… Imagine preluata de aici

Prin acest articol nu imi propun sa te determin sa te lasi de fumat. Ar fi foarte infantil din partea mea sa cred ca te vei lasa de fumat, dupa ce ai citit un articol pe acest blog. Let’s face it, daca nu ai avut taria de a o face din proprie initiativa, orice as scrie eu aici, despre nush ce statistici si efecte monstruase ale consumului de tutun, nu te va determina sa renunti la fumat.

In 2002, la Varsovia a avut loc Conferinta pentru Tarile Central-Est Europene [Nu stiu care e acronimul pentru asa ceva, dar sunt sigur ca exista!]. Una din hotararile luate a fost aceea de a se declara o zi nationala de marcare a luptei antifumat, in care sa se organizeze campanii prin care sa se sensibilizeze populatia asupra beneficiilor renuntarii la fumat. Astfel, in cea de-a treia joi a lunii noiembrie [Da, poti verifica in calendarul din dreapta, astazi este acea zi! 19 noiembrie 2009], este celebrata Ziua Nationala Fara Tutun.

Sincer, nu prea imi pasa de Ziua Nationala Fara Tutun, pentru ca eu nu fumez tutun. Daca nu m-am apucat de fumat in liceu sau in facultate, ma indoiesc ca o voi mai face vreodata. Chiar nu ma atrage ideea de a fi dependent de ceva. De ce sa am nevoie de o tigara pentru a fi fericit? Fuck it, pot fi eu insumi si fara! In viziunea mea fericirea si actiunea de a fi tu insuti sunt notiuni interdependente, dar sa revenim la fumat si fumatori. Marea majoritate a prietenilor, amicilor si cunostiintelor (de varsta apropiata de a mea) sunt fumatori. Mai toata lumea pe care o intalnesc fumeaza si mi se pare ceva foarte deosebit cand dau peste cineva care nu o face. Serios, mi se pare ca esti mai „cool”, daca nu fumezi, pentru ca esti diferit!

Cred ca 98% dintre fumatorii pe care i-am intalnit s-au apucat pentru ca asa au vazut la altii si pentru ca li s-a parut „cool” [Da, spirit de turma; intr-o societate in care individualitatea tinde sa fie o notiune abstracta, nu ma mira] … Si uite asa, se pare ca am aflat raspunsul la intrebarea de ce dracu’ se apuca lumea de fumat, desi stie foarte bine ca fumatul prezinta doar riscuri si dezavantaje? Ei bine, o fac pentru ca intr-un moment din viata lor sunt nesiguri si simt nevoia de a apartine de ceva, de a fi la fel ca ceilalti, de a se conforma. Trist!

In concluzie, exista chestii mult mai distractive decat sa inhalezi fum, dioxid de carbon, nicotina si alte porcarii in plamani si sa traiesti cu 8-21 de ani mai putin decat ai fi trait in mod normal. Stiu, inevitabil toti murim la un moment dat, dar exista modalitati mult mai mishto de a muri!

Cine va castiga alegerile?

Mai e putin si vine acel moment mult asteptat de tot romanul. Momentul in care omul de rand poate face o diferenta. Momentul in care cu o simpla stampila cetateanul isi decide [a se citi pecetluieste] viitorul, al lui, al copiilor sai si al copiilor copiilor sai. Momentul in care se va scrie viitorul acestei marete tari. Momentul in care se va alege un (nou) presedinte. Fuck it! Defapt vine momentul acela cand o data la 5 ani omul de rand devine dintr-o data important, are „puterea” de a vota. Momentul acela cand cetateanului i se zice sa isi faca datoria de cetatean, sa mearga sa voteze! Momentul in care romanului i se promite totul, de la un trai decent [nu bun, decent!], pensii si alocatii pentru copii mai mari, drumuri si autostrazi, pana la legalizarea prostitutiei si a drogurilor usoare [observa targetul larg. Cate un vis pentru fiecare!] Momentul cand incepe circul mediatic. Momentul cand toti se intreaba „Cine va castiga alegerile?” Ei bine NU imi pasa! I don’t give a shit! Toti sunt la fel, toti fura, toti uita de tine cand se vad acolo sus! Pacat ca inevitabil trebuie sa castige cineva. Romania merita un scrutin de alegeri in care toti sa piarda si sa castige Nimeni.

In imagine in afis electoral pentru Nimeni. Sursa: world wide web. Voteaza cu Nimeni!

P.S. Dupa cum vezi viata e alcatuita din momente! Tu decizi ce moment e acum.