Cainele comunitar. [Daca nu ai simtul umorului, sau daca te grabesti, vei vrea sa sari peste partea asta! Citeste ce urmeaza dupa fotografie!] „In functie de orasul si cartierul in care locuiesti sunt sigur ca ai avut parte de intalniri de gradul III cu aceasta fiinta enigmatica care salasluiste in negura tomberoanelor si a spatiilor industriale dezafectate. Aceasta magnifica creatura, cunoscuta deasemenea si sub denumirea de caine vagabont sau simplu… javra, duce o viata urbana plina de mister chiar sub ochii nostrii. Cainele comunitar desi are o viata grea, plina de nevoi si lipsuri, a ales sa spuna NU dominatiei umane, convietuind in acelasi spatiu cu omul, dar fiind totusi independent fata de acesta.” Mai multe despre viata acestei mirifice creaturi in viitoarea mea carte „Cainele comunitar – intre legenda si adevar”.
In imagine: un caine comunitar, instalat confortabil pe un scaun intr-un tramvai. [Nu stiu unde e facuta fotografia, dar intuitia imi spune ca e Romania. Am totusi dubii, pentru ca parca e prea curat in tramvai, scaunele par noi si cainele pare bine hranit].
Revenind la chestii mai serioase, orasele din Romania sunt pline de caini comunitari. Unele au mai multi, alte au mai putini, in functie si de cine a fost primar [remember T. Basescu]. Am avut ocazia sa locuiesc in diferite parti ale Iasului, si nush cum naiba peste tot am dat de caini comunitarii.
Exista numeroase cazuri de persoane atacate de caini comunitari. E deja celebru cazul japonezului care a fost omorat de un caine in centrul Bucurestiului. Mie nu imi este frica de caini, dar cand te intorci noaptea pe la ora 2-3 acasa si vezi ca trotuarul e blocat de o haita de 6-7 caini comunitari, instinctul de supravietuire iti spune sa treci pe partea cealalta de strada. Un alt inconvinient este faptul ca latra noaptea si e al dracului de dificil sa adorm uneori. Desi am geamuri termopan, si deci [teoretic] bine izolate fonic, tot aud cainele cum latra la 2 blocuri distanta.
Cu toate aspectele negative prezentate mai sus, nu am nimic cu cainii comunitari [cainele meu e un fost caine comunitar!]. Imi plac si iubesc animalele si e trist sa vezi cum unele persoane sustin eutanasierea cainilor vagabonti, sau mai rau ii otravesc sau ii tortureaza. Cat de fucked up psihic tre’ sa fii sa iti faca placere sa chinui un animal mai slab decat tine care nu ti-a facut nimic. Cainele nu are nici o vina, poate doar faptul ca e caine! Adica nu cred ca ne confruntam cu o conspiratie canino-masonica [ca tot sunt la moda conspiratiile masonice], prin care cainii isi propun sa cucereasca Romania din interior, oras cu oras, cartier cu cartier. Dupa ce a fost abandonat pe strada de catre om, cainele face ce stie el mai bine. Mai exact, face ce l-a invatat Mama Natura sa faca, si anume sa supravietuiasca. Inevitabil vina e tot a omului, care l-a aruncat in strada. …Dar lumea e plina de ura si unii si-o revarsa asupra animalelor. Trist!
P.S. Mai nou am citit undeva pe net, cum ca Romania „exporta” caini comunitari in Germania. Aparent germanii sunt mai interesati sa adopte cainii vagabonzi de pe strazile Sibiului, decat romanii [Ciudat, nu?]. Daca stai sa privesti din alt punct de vedere, ce ajuns Romania, pana si cainii comunitari pleaca in vest!
In imagine Neil Armstrong. Pe Luna. Anul acesta s-au implinit 40 de ani de cand steagul american „flutura” pe Luna. Fotografie preluate de 
Chronicle of Link 