Despre cozi (prima parte)

In imagine un caine. Cu covrigi in coada. Fotografie preluata de aici.

Coadă… Exista mai multe sensuri care pot fi atribuite acestui cuvant [sunt sigur ca vizualizand imaginea de mai sus te-ai gandit la chestia aia lipita de fundul unui vertebrat]. Coada inseamna, conform unui dictionar online, sir de persoane care asteapta, rînd. Acesta este primul articol din trilogia „Despre cozi”.

De ceva vreme, in minunatul oras in care locuiesc, a apaut un nou trend [daca nu le ai cu engleza, trend inseamna curent, moda] si anume sa stai la coada. Dar nu la orice, sa stai la coada la covrigi [De ce naiba ai face chestia asta?! N-am idee!].

E an de criza. Oamenii nu au bani. Economia se duce dracului in jos. Firmele inregistreaza pierderi. Afacerile mici si mijlocii dispar peste noapte. Toate astea sunt atribute ale realitatii in care traim, dar nu si pentru covrigi! In ultima vreme apar simigerii [sau covrigarii, daca preferi] peste tot! Vanzatorii de covrigi inregistreaza profit! Oamenii stau la coada ca sa cumpere covrigi! Oamenii au bani sa cumpere covrigi in cantitati semi-industriale!

Zilnic trec pe langa o astfel de covrigarie, deschisa recent, de mai putin de o luna, in locul unui fost magazin de haine, si zilnic vad o coada in fata. Cam 10 oameni asteapta de obicei, la rand ca sa cumpere covirigi. In general nu prea imi pasa (de) ce fac oamenii „obisnuiti”, dar trecant zi de zi pe langa covrigarie, o intrebare arzatoare a luat nastere in mine: „De ce naiba stau oamenii la coada ca sa cumpere covrigi”. Pentru a afla raspunsul, intr-o dimineata, cand era coada ceva mai mica, ma opresc si cumpar 3 covrigi. Mananc unul. Nimic deosebit. Mai mananc unul. Da, sunt niste covrigi ok. Astept. Nimic. Cu siguranta nu au efecte euforice sau halucinogene. Il mananc si pe ultimul. Raspunsul: How the fuck should I know? For God’s sake, e doar aluat si susan/mac! Cu cat dai pe 2 covrigi, iti poti cumpara o paine! Si totusi vad oameni care cumpara cate 10 covrigi odata! Poti spune pe litere i-p-o-c-r-i-z-i-e? Trist!

In concluzie, daca vrei sa fii cool trebuie sa stai la coada la covrigi! Cu cat cumperi mai multi covrigi, cu atat esti mai cool! [Sarcasm!] Daca vrei sa-ti deschizi o afacere pe timp de criza care sa faca bani, fa-ti o covrigatie!

P.S. Maine urmeaza si a doua parte. Despre coada de la sectia de votare.

Sunt modalitati mult mai mishto de a muri!

Cred ca iti dai si tu seama ce e in imagine… Imagine preluata de aici

Prin acest articol nu imi propun sa te determin sa te lasi de fumat. Ar fi foarte infantil din partea mea sa cred ca te vei lasa de fumat, dupa ce ai citit un articol pe acest blog. Let’s face it, daca nu ai avut taria de a o face din proprie initiativa, orice as scrie eu aici, despre nush ce statistici si efecte monstruase ale consumului de tutun, nu te va determina sa renunti la fumat.

In 2002, la Varsovia a avut loc Conferinta pentru Tarile Central-Est Europene [Nu stiu care e acronimul pentru asa ceva, dar sunt sigur ca exista!]. Una din hotararile luate a fost aceea de a se declara o zi nationala de marcare a luptei antifumat, in care sa se organizeze campanii prin care sa se sensibilizeze populatia asupra beneficiilor renuntarii la fumat. Astfel, in cea de-a treia joi a lunii noiembrie [Da, poti verifica in calendarul din dreapta, astazi este acea zi! 19 noiembrie 2009], este celebrata Ziua Nationala Fara Tutun.

Sincer, nu prea imi pasa de Ziua Nationala Fara Tutun, pentru ca eu nu fumez tutun. Daca nu m-am apucat de fumat in liceu sau in facultate, ma indoiesc ca o voi mai face vreodata. Chiar nu ma atrage ideea de a fi dependent de ceva. De ce sa am nevoie de o tigara pentru a fi fericit? Fuck it, pot fi eu insumi si fara! In viziunea mea fericirea si actiunea de a fi tu insuti sunt notiuni interdependente, dar sa revenim la fumat si fumatori. Marea majoritate a prietenilor, amicilor si cunostiintelor (de varsta apropiata de a mea) sunt fumatori. Mai toata lumea pe care o intalnesc fumeaza si mi se pare ceva foarte deosebit cand dau peste cineva care nu o face. Serios, mi se pare ca esti mai „cool”, daca nu fumezi, pentru ca esti diferit!

Cred ca 98% dintre fumatorii pe care i-am intalnit s-au apucat pentru ca asa au vazut la altii si pentru ca li s-a parut „cool” [Da, spirit de turma; intr-o societate in care individualitatea tinde sa fie o notiune abstracta, nu ma mira] … Si uite asa, se pare ca am aflat raspunsul la intrebarea de ce dracu’ se apuca lumea de fumat, desi stie foarte bine ca fumatul prezinta doar riscuri si dezavantaje? Ei bine, o fac pentru ca intr-un moment din viata lor sunt nesiguri si simt nevoia de a apartine de ceva, de a fi la fel ca ceilalti, de a se conforma. Trist!

In concluzie, exista chestii mult mai distractive decat sa inhalezi fum, dioxid de carbon, nicotina si alte porcarii in plamani si sa traiesti cu 8-21 de ani mai putin decat ai fi trait in mod normal. Stiu, inevitabil toti murim la un moment dat, dar exista modalitati mult mai mishto de a muri!



Ce carti fura romanii din librarii!

Belive it or not, romanii mai fura si carti! Asta e un lucru bun, arata ca nu suntem doar un popor de hoti, suntem si un popor cult. Unii cel putin.

Conform unui articol dintr-un ziar, anul trecut, numai din magazinele diverta au disparut peste 600 de carti. Asta in condiitiile in care 40 – 50% dintre „insetatii de lectura” sunt prinsi in flagrant [era de asteptat, adica, cine dracu fura carti?! doar incepatorii, un hot care se respecta cauta chestii mai valoroase!]. Evident, majoritatea hotilor din librarii sunt tineri. Un clasament al titlurile sustrase arata cam asa:

1. Pe primul loc, cu un avans serios fata de celelalte pozitii, se afla: „Traiesc, deci ma abtin” [Ironia sortii!] de Mihaela Bilic cu 144 de exemplare. Aparent, hotii nu se pot abtine sa nu fure acest „indrumar despre dieta”. Trebuie sa fie ceva legat de reverse psychology (psihologie inversa), ca si in cazul Steal this book. O alta explicatie ar putea fi faptul ca romanului ii e rusine sa recunoasca ca a devenit obez,  sau pur si simplu romanul e mult prea inteligent [a se citi sarac] sa plateasca 49,90  lei pe e carte despre dieta [Furt pe fata!].

2. „Manual de stil” de Dana Budeanu cu 77 de exemplare. Romanul vrea sa arate bine si sa se imbrace cu stil! Doar 49,90  lei pentru acest must have! Dupa primele 2 locuri, observ ca hotul roman de librarie, nu e chiar atat de cult pe cat credeam initial.

3. Dictionarul explicativ DEX, Academia Romana cu 50 de exemplare. La pretul de 99,19 lei, inteleg de ce e in top 3 al preferintelor, dar nu pot sa imi dau seama cum sustragi asa ceva dintr-o librarie. Nush cum sa zic, dar e cam dificil sa bagi o carte de 1192 pagini, in buzunar, sau sub tricou.

4. „Alice in tara minunilor” de Lewis Carroll, cu 50 de exemplare. Preturile variaza in functie de editura intre 3,8 lei si 12 lei. Aici chiar nu stiu ce sa zic. Sa fie chiar atat de fascinanta povestea lui Lewis Carroll?

5. „Musashi” de Eiji Yoshikawa, cu 47 de exemplare. Cartea prezinta in 2 volume uimitoarea poveste a lui Miyamoto Musashi, cel mai faimos samurai din istoria Japoniei, renumit pentru duelurile sale si stilul de a lupta cu doua sabii [In sfarsit ceva interesant]. Doar 69,90 lei, pentru 1272 pagini (2 volume)

6. Harry Potter si talismanele mortii de J. K. Rowling, cu 43 de exemplare. O serie de carti foarte cunoscute si citite de tinerii din ziua de azi. Era de asteptat ca unii dintre  ei sa aiba tendinte cleptomane. Pret 59 lei.

7. „Istoria uratului” de Umberto Eco cu 40 de exemplare. Este o analiza  a conceptului estetic de Urat si a variilor sale materializari in artele plastice (pictura, in primul rand), in gandirea filozofica si in texte beletristice. Pare o lectura interesanta, dar cu un pret mult prea piperat pentru buzunarul meu. Doar 139,99 lei. [Si te mai intrebi de ce se fura… Asta ar cam fi alegere cea mai buna, adica, daca tot risti inchisoare de la 3 la 15 ani, macar sa fie pentru ceva mai scump!]

8. „Brida” de  Paulo Choelho cu 40 de exemplare. O poveste interesanta despre Brida, o tanare care crede ca exista o punte intre vizibil si invizibil, fiind initiata in acest sens, de un intelept si de o femeie [Pentru mai multe detalii cauta cartea pe net!]. In Romania zilelor noastre, daca vreii sa fii cool si cult trebuie sa citesti neaparat Paulo Choelho! [Sarcasm!] Pret 34 lei.

9, „Secretul” de Rhonda Byrne cu 38 de exemplare. Este vorba de cartea dupa care s-a facut si filmul „The secret”. Pret 28 lei.

10. „Versetele satanice” de Salman Rushdie cu  35 de exemplare . O carte controversata,  pentru care autorul a fost condamnat la moarte in Iran si inobilat de regina Angliei. [One mans trash, anothers treasure]. Cartea a fost interzizasa in majoritatea tarilor islamice , iar pe capul autorului a fost pusa o recompensa de 2.8 milioane de dolari, valabila si in prezent. Pret 59,95 lei. Ca intotdeauna, chestiile controversate vand. In cazul asta (se) fura!

Analizand clasamentul, ajung la concluzia ca principalul motiv pentru care oamenii fura carti in romania este pretul. In ultimii ani preturile cartilor au crescut enorm si cumparare unei carti a devenit un lux. Dintr-un salar minim de [teoretic] 550 lei e dificil ca un roman obisnuit sa isi asigure traiul zilnic si sa mai si cumpere macar o carte pe luna. Si te mai intrebi de ce romania a ajuns un popor de inculti, de oameni supericial, de cocalari si pitipoance…

Compartiv cu vreme lui Ceasca, oferta de carte e mult mai variata, dar marea majoritate a cartilor sunt publicate in editii de lux, din materiale de calitate si scumpe. Rar mai vezi in librarii o carte din hartie reciclata. Asta in condiitile in care esenta unei carti rezida in continutul ei, in mesajul pe care il transmite si nu in materialul pe care este scris. Cartile au ajuns in ziua de astazi un indicator al statutului social. Trist! Intr-un viitor nu prea indepartat, doar bogatii isi vor permite carti, restul se vor uita la TV. Evil!

Feriti-va de apa!

„Un scurt material informativ despre pericolele asociate consumului de Apa. Material sponzorizat de Parintii Uniti in Lupta cu Apa.”

Material realizat de Sector 7 si trupa de stand-up comedy Deko.

In caz ca nu te-ai prins, filmuletul priveste „efectele” consumului de apa, din perspectiva reclamelor TV si subliniaza subtil, dar intr-un mod amuzant, diferentele dintre produsul real si produsul prezentat la Tv. For Gods sake, E DOAR APA! In mod paradoxal, mesajele reclamelor nu se axeaza pe calitatile produsului respectiv, ci pe un fir epic sau se agata de o nevoie umana de baza. Astfel omul obisnuit este pacalit, ca daca cumpara apa, cumpara si ceea ce transmite si reclama, respectiv: afectiune, iubire, energie, vitalitate, respect, frumusete, statut social, si asa mai departe. Evil!

Nu uita data viitoare cand cineva iti ofera apa, spune NU!

Mesajele din oferte

orange-macro-wallpaper

In imagine: O portocala. Taiata. Wallpaper preluat de aici

Proiectul cu Idiot Boy a pornit de la faptul ca lunar aveam o multime de mesaje care ramaneau neconsumate. Asta deoarece,  o anumita firma de telefonie mobila, [al carui nume nu il voi divulga, dar care se refera la o anumita culoare, mai exact la culoare unei portocale], a decis sa lanseze numai „megaoferte” care sa includa si minute si mesaje. Practic nu poti alege  intre minute si mesaje, cum ar fi normal. Daca vrei minute trebuie sa iei si mesajele la pachet. Mie personal, mi se pare ca mi le baga mesajele pe gat pentru ca daca am minute, nu vad de ce mai am nevoie si de mesaje?!  Asta nu ar fi fost neaparat o problema, daca numarul mesajelor si al minutelor nu ar fi exagerat. Numarul minim de minute si mesaje pe care il poti achizitiona este de 500! Adica se presupune ca eu, in timpul unei luni de zile sa trimit 500 de mesaje. Sa fim realisti, intr-un an si ceva decand am telefonul actual, deabia daca am trimis 300 si ceva de mesaje, iar daca le scad pe cele de Craciun si de Paste, numarul scade la undeva in jur de 100! E o strategie de marketing nedreapta fata de mine ca si, ca si consumator. Din pacate si celelalte firme concurente au lansat „oferte” asemanatoare. E cat se poate de evident, ca firmele de telefonie sunt interesate doar de castigurile financiare si nu neapart de satisfacerea nevoilor consumatorului. Trist! Fair market, not free market!