Ganduri intamplatoare

Imi amintesc ca glumeam, atunci cand eram in liceu si toti tipii de bani gata veneau cu masini scumpe la ore, ce tare ar fi daca ar veni cineva cu un tractor din ala de presat asfaltul, dotat binenteles cu un sistem audio performant si cu eleron [pe fata sau pe spate], si ar mai indrepta masinile parcate stramb din fata… Da, stiu, am avut o adolescenta traumatizanta… [Fuck it!]

Probabil te intrebi de ce naiba scriu asta pe blog… Pentru ca iar nu pot dormi si ma plictisesc

Reclame

Ciclul vietii

Green day – Boulevard of broken dreams


Ma trezesc. E ora 5 si ceva dimineata. A trecut mai putin de o ora de cand m-am cucat. Privesc pe geam. Inca nu a rasarit soarele. E un fel de crepuscul. Totul e gri. Ma duc la baie. Ma uit in oglinda. Arat ciudat. Sunt mai palid ca de obicei. Ma imbrac. Ma incalt. Imi aranjez parul in oglinda de la intrare. Trebuie sa ma rad. Imi pun castile in urechi si ies. Astept liful. Intarzie. Intr-un final vine. Urc. Astazi pare cam nesigur. Apas butonul pentru partier. Scartaie. Ajung la parter. Dau sa ies. Usa nu se deschide.Un scurt „Nu te panica!” imi trece prin gand. Trag aer in piept. Mai incerc odata. Tot nu se deschide. Chiar nu am chef sa-mi petrec dimineata aici. Sunt atat de somnoros. Vreau sa dorm. Nu am dormit niciodata intr-un lift. Nu vreau sa incerc. Apas butonul pentru etajul unu. Liftul uraca. Ajung la etajul unu. Usa se deschide. Ies. Cobor pe scari un etaj. La iesire ma opresc la cutiile postale. Iau niste pliante si cataloage de la niste hipermagazine. Ies din bloc. Ma indrept spre casa.

Merg pe aleile dintre blocuri. Inca nu a iesit soarele. E un decor post apocaliptic. E ceata si frig. Copacii sunt inalti si  goi. Se aude croncanit de cioara. Merg printre blocuri grii. Nu e nimeni inafara de mine. Se pare ca sunt singurul care s-a trezit la ora asta. Ma apropii de bulevard. Se aude zgomot de masini. Trec pe langa o ghena de gunoi. Cativa caini si oameni fara adapost isi cauta micul dejun. Ajung pe bulevard. Incep sa apara oameni. Toti se grabesc probabil sa ajunga la serviciu. Ajung intr-o statie de autobuz. E inchis la chioscul cu bilete. Ma intreb daca circula autobuzele la ora asta. Zabovesc o clipa in statie. E prea frig ca sa astept un autobuz care probabil nu vine. In plus trebuie sa schimb doua autobuze. Ma decid sa merg pe jos spre casa.

Cobor pe bulevard. E epidemie de gripa porcina. Privesc in jos. Sunt atent pe unde calc. Fac slalom printre flegme. Drumul spre casa pare mai lung ca de obicei. Pe masura ce cobor ceata incepe sa se risipeasca. Ajung la mine in cartier. Iese soarele. Razele lui sunt calde. Atmosfera incepe sa se coloreze. Ma aproprii de destinatie. Pe trotuar sunt caini. Stau intinsi la soare  ca niste panouri solare. Cei negrii sunt mai avantajati. Ajung la bloc. Intru. Caut cheile. Le gasesc. Deschid usa. Intru. Ma descalt. Ma duc in camera mea. Ma arunc pe pat. Dorm.

„Punet’ cheia sub chietricica!”

Am fost weekendul trecut la FilmStud la casa de Cultura a Studentilor din Iasi. Dupa cata publicitate a beneficiat evenimentul si la cat de scump era biletul, ma asteptam sa fie nush ce eveniment grandios. Defapt (cel putin sambata cand am fost eu), nu a fost decat o sala imensa plina cu 15 oameni, dintre care 5 organizatori, care se uitau la un mini ecran de 2×3 metri. Intr-un fel nu ma mira, la 10 ron intrarea, nush cine dracu ar veni sa se uite la scurt metraje luate de pe youtube!? Eu am intrat pe baza de invitatie, ca si majoritatea spectatorilor, dealtfel.

Trecand peste aceste aspecte, selectia de filme a fost foarte buna. Tema aleasa a fost ceva de genul „filmul moldovenesc”. Am vizionat scurtmetraje, videoclipuri si un film, „Tache”, toate de Igor Cobileanski. Personal, dupa cateva zile de nopti nedormite si insomnii, m-am dus la eveniment ca sa dorm. Nush de ce, dar salile de cinema [ma refer la alea oldschool] imi provoaca asa o stare de somnolenta. Dar la cat de captivante si  de haioase au fost scurtmetrajele, n-am reusit [intotdeauna e o data viitoare, nu?]. Revenind la filme, Igor Cobileanski e pur si simplu genial. Surprinde lumea mizera intr-o maniera care te face sa zambesti, sa te bucuri de viata. Mai jos poti vedea doua scurtmetraje pe care le-am vazut la FilmStud. Enjoy!

(Plictis) si Inspiratie. Primarul, adjunctul si politistul unui sat, merg in vizita la un paznic de gara pentru a compune versuri.

Faza cu gasca si cu 220, o sa ma bantuie mult timp de acum incolo.

Discoteca se amana. Un cor din capitala in ospetie la o casa de cultura din provincie.

Ascult Muzica: H8

In noaptea asta, pentru ca iar nu pot sa dorm [chestia asta se intampla de aproape  o saptamana], am placerea de ati prezenta o trupa de hardcore romaneasca.

Trupa se numeste H8 si este una dintre cele mai bune trupe de hardcore/metal de la noi. Din componenta fac parte: Aliosha – voce, Kioru – chitara, Calin – chitara, Napalm – tobe si 13 – bass. Pe Aliosha poate ti-l mai aduci aminte din melodia „Categoria grea” a celor de la Parazitii [way, way back!] sau din alte colaborari cu diversi artisti din underground.

frontcovermikkkkkkkkkkkkk Coperta albumului „Printre voi

Baietii au lansat recent (18 septembrie 2009) un nou album, intitulat „Printre voi”, care dupa parerea mea e genial. Suna total diferit de orice altceva de pe la noi, find original din punctul asta de vedere. Albumul contine 9 piese, 8 dintre ele dure si zgomotoase [hardcore, ce naiba!] si 0 piesa mai lenta care inchide albumul. Versurile sint clare, directe si abordeaza teme preponderent sociale.  Poti cumpara si asculta albumul gratis pe pagina de myspace a trupei. Albumul este de o calitate exceptionala, avand in vedere ca a fost lansat pe cont propriu, fara sprijinul unei case de discuri. Eu intentionez sa il cumpar in viitorul apropiat [merita banii].

Arena este primul extras pe single si primul videoclip de pe albumul „Printre Voi”!