So this is bloging?! [part 3]

No comment. Source of the image: Brian @ Shoeboxblog

…So this is blogging!? Partea a treia! AKA inca o incercare de a reporni si tineblogul asta pe picioare. Cat va mai tine tura asta?! Only God knows [or faith, if you feel a lil bit atheistic at the moment]! … Fuck it, let’s go!

P.S. Ca idee, ma gandeam sa ma apuc sa scriu in engleza. La o adica nu ar fi cine stie ce schimbare drastica, cam un sfert din continutul articolelor pe care le scriu contin expresii sau cuvinte in limba engleza. It’s the natural way to go!

I’m back…

I’m back baby, I’m back!
… Asa, de dragul vremurilor de mult apuse, cand eram tanar si tineam evidenta anilor in functie de inceputul anului scolar:

Deftones – Back to school

So this is blogging!?

…So this is blogging!?

In urma cu un an, pe 28 septembrie 2009 [Doamene ce trece timpul!] am scris primul articol de pe blogul acesta minunat.Si atunci ca si acum eram plictisit. Doar ca atunci, plictisit fiind, am decis sa imi omor timpul scriind „chestii” pe blog. Acum, [iarasi] plictisit fiind, nu mai scriu pe blog pentru ca imi omor timpul cu alte „chestii”.

Na, acum as putea sa fac analogia chibritului si sa caut ceea ce s-a schimbat intre timp pe parcursul unui an, eventual sa povestesc cum mi-a schimbat viata faptul ca scriu pe blog [cand imi aduc aminte], dar nu vad ce rost ar avea, asa ca voi sari peste… In the end, nothing has changed…

Totusi, privind inapoi, de ce m-am apucat de blogging [ce cool suna!]?! Dincolo de faptul ca eram plictisit, aveam nevoie de un loc in care sa scriu si sa imi exprim unele ideei [cliseic! Pun pariu ca si tu te-ai apucat sa scrii din acelasi motiv!]. In esenta, blogul asta trebuia sa fie un pic mai personal decat a ajuns sa fie. Recitind unele articole de acum un an, mi-am adus aminte ca eram un pic mai „nervos” in exprimare. Imi aduc vag aminte care erau motivele… [but I’ll take the easy way out: blame it all on being young!]… asa ca fuck it, let’s GO!

Pseudo epilog

In ultima vreme nu prea mai am nici timp si nici chef sa mai scriu pe acest minunat blog [sau oricare altul, for that mather!]. Deoarece postarea a devenit un fel de povara, lucru care nu se intampla initial, voi pune punct aici [.] minunatei aventuri virtuale [cliseu!].

Before I forget, vreau sa iti multumesc tie, celui care iti pierzi din timpul tau pretios pentru a mai arunca cate o privire si pe aici din cand in cand, si tuturor persoanelor care au ajutat intr-un mod sau altul la dezvoltarea acestui minunat blog si implicit la dezvoltarea mea personala [da, stiu, suna pompos!].

Inainte de a te apuca sa postezi mesaje de genul „La naiba, era si timpul!” sau „Nu renunta, renuntarea e pentru ratati!” vreau sa precizez ca acesta nu este finalul blogului, ci doar o pauza pe o perioada nedeterminata.  Voi reveni cand voi avea chef! Until then…

Stay True!

P.S. The journey is more important than the start or the end!

So this is blogging!?

… So this is my blog?! Teoretic pot sa fac ce vreau cu el… hmm… posibilitati nelimitate… Atunci de ca naiba nu am idee cu ce sa incep?!

Acum ar fi trebuit sa urmeze partea in care ziceam [eventual povesteam] de ce m-am decis eu sa scriu aici, dar voi sari peste etapa asta… Oricum nu intereseaza pe nimeni [nici macar pe mine!], asa ca fuck it, let’s GO!