Pseudo epilog

In ultima vreme nu prea mai am nici timp si nici chef sa mai scriu pe acest minunat blog [sau oricare altul, for that mather!]. Deoarece postarea a devenit un fel de povara, lucru care nu se intampla initial, voi pune punct aici [.] minunatei aventuri virtuale [cliseu!].

Before I forget, vreau sa iti multumesc tie, celui care iti pierzi din timpul tau pretios pentru a mai arunca cate o privire si pe aici din cand in cand, si tuturor persoanelor care au ajutat intr-un mod sau altul la dezvoltarea acestui minunat blog si implicit la dezvoltarea mea personala [da, stiu, suna pompos!].

Inainte de a te apuca sa postezi mesaje de genul „La naiba, era si timpul!” sau „Nu renunta, renuntarea e pentru ratati!” vreau sa precizez ca acesta nu este finalul blogului, ci doar o pauza pe o perioada nedeterminata.  Voi reveni cand voi avea chef! Until then…

Stay True!

P.S. The journey is more important than the start or the end!