Voi incepe sa descriu viziunea mea asupra fericirii printr-o scena de film, care m-a impresionat profund. Scena face parte din filmul “Into the wild”, si se petrece undeva pe final, fiind concluzia la care ajunge personajul principal:

Pentru cei care nu stiu despre ce e vorba, filmul “Into the wild” regizat de Sean Penn este o adaptare a cartii cu acelasi nume [pe care o recomand!] si urmareste povestea reala a lui  Christopher McCandless, care odata cu terminarea facultatii renunta la o viata conventionala pentru a trai in salbaticie ["la dracu, nu-i era bine acasa! ar putea adauga unii!"]. Spoiler alert! Dupa vreo doi ani de aventuri, aflat pe patul de moarte, acesta scrie pe o pagina a unei carti “Doctor Jivago” urmatoarele cuvinte: “Happiness (is) only real when shared”, adica ceva de genul: Fericirea este reala doar daca este impatasita…

Sigur, unele persoane pot defini fericirea ca pe ceva personal, un sentiment pe care il simt doar ele, dar in viziunea mea adevarata fericire este cea simtita in comun! Din experienta de viata pe care am acumulat-o pana acum, pot spune ca m-am simtit cu adevarat fericit doar atunci cand am avut pe cineva alaturi cu care sa impart acea fericire.

Fericirea e clipa aia infima in care simti ca ti-ai gasit locul, ca esti acolo unde trebuie impreuna cu cine trebuie! Fericirea e momentul ala atemporar in care saruti pe cineva special pentru prima data; momentul in care realizezi ceea ce ti-ai propus, desi nu credeai ca se va mai intampla; momentul in care poti fi tu insuti; momentul in care nu mai ai nici un regret… Sau pur si simplu niste chestii aparent minore precum un zambet si un rasarit de soare dupa o noapte lunga; stropi calzi de ploaie care se preling pe pielea bronzata;  sau valuri care se sparg de talpile voastre…

Deftones – Back to school

Festivalul va incepe in seara zilei de miercuri 1 decembrie, cu un jam session la care vor participa artistii din Iasi, si inca 3 invitati care vor fi confirmati in curand.

Prima zi de concerte va fi joi, 2 decembrie , cu Alternosfera, Les Elephantes Bizzares, Infected Rain si Todo.

Seara de vineri, 3 decembrie, va fi agitata de:

Last Hope [O da!] – Una dintre cele mai apreciate formatii hardcore din estul Europei, originara din Sofia, Bulgaria. Faptul ca vin tocmai in Iasi e o surpriza foarte placuta, cel putin din punctul meu de vedere. www.myspace.com/lasthopesofia

Coma -  Una dintre cele mai cunoscute formatii din undergroundul romanesc. www.myspace.com/coma.ro

Conquering Lion – O formatie din Macedonia care au un sound interesant care combina elemente de Dub, Hardcore si Reggae. Tot in perioada asta formatia va mai canta si in alte orase din Romania: Bucuresti (02.12. – Tago Mago), Cluj (04.12. – Booha Bar) si Craiova (05.12. – Wave 84). http://www.myspace.com/conqueringli0n

Schlitz – O formatie din Cluj-Napoca Romania care canta pop-punk/ punk-rock. www.myspace.com/schlitzband

Sambata atmosfera va fi incendiara pentru ca pe scena vo urca Insane (Metal, Ungaria), Mat (Nu-metal, Iasi), Maras (Black Metal, Macedonia),

Dance Trauma – Una dintre cele mai bune formatii ska-punk de pe la noi. www.myspace.com/dancetraumaband

Los Pogos - Wikipedia zice ca “este o trupă multi-etnica de punk, originară din Cluj” www.myspace.com/lospogos

In ultima seara, duminica 5 decembrie, va fi seara finala a concursului Rock’n Liceu si vor concerta tinerele sperante [ce clişeic suna!] ale undergroundului iesean: Heal, Hungover, m’Idle, Zenith, Rowan, Fingerprint. Ca premiu, organizatorii festivalului vor oferi formatiei castigatoare posibilitatea de a inregistra primul demo intr-un studio profesional.

Recycle Bin
Punk/Rock – Bucuresti
http://www.myspace.com/recyclebinpunk

Ska Fara Trompete
Dub/Punk/SKA – Iasi
http://www.myspace.com/skafaratrompete

Alarma
Punk/Hardcore/SKA – Bucuresti
http://www.myspace.com/alarmaromania
Intrarea se va face la 20:00 iar trupele vor incepe sa cante la 21:00. Pret 10 lei. Concert de lansarea a albumului CRONICILE DIN RETARDIA [Inspirat nume!].

In magine: Afisul pentru concertul Recycle Bin din Iasi

Ca sa iti faci o idee despre ce e vorba, o melodie de pe noul album:

Recycle Bin – Se opune cineva?!

Daca titlul ti-a trezit interesul si vrei sa afli mai multe despre album, care  pare a fi foarte reusit, poti citi o prezentare aici. Deasemenea poti asculta un preview al pieselor de pe album, pe pagina de myspace a trupei. Enjoy!

Eveniment organizat de Metal Support.

In imagine: afisul pentru concertul No Turning Back, Last Hope si Proof

Probabil n-ai nici cea mai vaga idee cine naiba sunt astia [daca totusi ai auzit, ai o bere virtuala! Cheers!]; asa ca uite niste videoclipuri…

No Turning Back – Take your guilt

Last Hope – Under the flag

In imagine: un soarece, prins in capcana, care zice “Nu regret nimic” Imagine preluata de aici.

Sigur stii senzatia aia pe care o ai atunci cand regreti ceva. Da, exact, senzatia aia de neputinta, pe care incerci sa o negi cumva, sau sa o diluezi, spunandu-ti ca daca te-ai putea intoarce inapoi si daca ai putea modifica sau schimba ceva, ai face-o si totul ar fi ok.

De-a lungul vietii toti luam decizii, care duc la anumite consecinte si care se rasfrang intr-un mod sau altul asupra noastra sau a celor din jur. Uneori acele decizii nu sunt tocmai inspirate, din diverse motive, si pot avea consecinte nefaste. Ideea e ca apare o mica chestie [cam enervanta uneori] numita constiinta, care freaca lucrurile si mai mult. Adica nu e indeajuns ca ai dat-o in bara o data [sau de mai multe ori], dar trebuie sa traiesti toata viata [sau chiar mai multe vieti, daca crezi in reincarnare] cu ideea ca ai dat-o in bara. Life is fucked up!

Revenind la ideea initiala, ipotetic vorbind, daca te-ai putea intoarece inapoi, ai face-o? Evident ca da, dar de ce? Ca sa indrepti lucrurile “in bine”? Ce garantie ai ca daca cumva modifici ceva din trecut, iti modifici viata in bine? Adica de unde stii ca viata [sau, in functie de afilierea filozofico-religioasa, destinul/Dumnezeu] nu va gasi alta modalitate sa iti complice existenta? De unde stii ca facand o alegere proasta in trecut, care a avut o consecinta nu tocmai buna, nu ai evitat o consecinta si mai proasta. Si cea mai importanta intrebare, daca ai modifica o decizie din trecut, ai mai fi aceiasi persoana? Pentru ca in fond, experientele prin care trecem, si implicit deciziile care ne conduc acolo, ne definesc ca si persoana! Conteaza mai putin faptul ca as fi mai bun sau mai putin bun, ci doar daca as mai fi eu, persoana care sunt astazi, in acest moment, in care tastez intrebarile astea, aparent fara sens…

In concluzie, fie ca vrei sau nu, la un moment dat vei lua o decizie neinspirata, pentru ca e in natura umana sa gresesti! Totusi, ceea ce conteaza cu adevarat este felul in care accepti o greseala si felul in care o tratezi. Nu poti fugi de tine insuti la nesfarsit. “Facing what consumes you is the only way to be free!”

So in the end… I regret nothing!

P.S. Just to get things strait, n-am scris articolul asta pentru ca am pierdut la poker, pentru ca mi-a murit hamsterul uitand sa il hranesc, sau alte bulshit-uri de genul asta!

Probabil te intrebi de ce naiba scriu asta pe blog… Pentru ca iar nu pot dormi si ma plictisesc…

Ramallah – The Horror and the Gag

Terror – Stick Tight

Irate – Vendetta

“Time is the fire in which we burn.
The bitter ash and dust of hate choke what remains.”

In urma cu un an, pe 28 septembrie 2009 [Doamene ce trece timpul!] am scris primul articol de pe blogul acesta minunat.Si atunci ca si acum eram plictisit. Doar ca atunci, plictisit fiind, am decis sa imi omor timpul scriind “chestii” pe blog. Acum, [iarasi] plictisit fiind, nu mai scriu pe blog pentru ca imi omor timpul cu alte “chestii”.

Na, acum as putea sa fac analogia chibritului si sa caut ceea ce s-a schimbat intre timp pe parcursul unui an, eventual sa povestesc cum mi-a schimbat viata faptul ca scriu pe blog [cand imi aduc aminte], dar nu vad ce rost ar avea, asa ca voi sari peste… In the end, nothing has changed…

Totusi, privind inapoi, de ce m-am apucat de blogging [ce cool suna!]?! Dincolo de faptul ca eram plictisit, aveam nevoie de un loc in care sa scriu si sa imi exprim unele ideei [cliseic! Pun pariu ca si tu te-ai apucat sa scrii din acelasi motiv!]. In esenta, blogul asta trebuia sa fie un pic mai personal decat a ajuns sa fie. Recitind unele articole de acum un an, mi-am adus aminte ca eram un pic mai “nervos” in exprimare. Imi aduc vag aminte care erau motivele… [but I'll take the easy way out: blame it all on being young!]… asa ca fuck it, let’s GO!